Situaţia politico-militară de la graniţa de Est a NATO s-a complicat şi agravat, în urma invaziei Federaţiei Ruse în Ucraina. De peste 250 de zile, teritoriul fostei republici sovietice, devenită independentă după destrămarea URSS, populaţia trăitoare pe aceste locuri sunt supuse unor distrugeri sistematic planificate, mii de oameni sunt ucişi, inclusiv copii, culminând cu ruperea unor teritorii şi alipirea ilegală la Federaţia Rusă.
Astfel Flancul Estic al NATO tinde să devină vulnerabil şi ameninţat. SUA şi aliaţii săi au ripostat stategic şi tactic, sprijinind Kievul, militar şi financiar, pe de o parte, iar pe de alta şi-a reconsiderat strategia militară, prin dislocarea unor trupe ale unor ţări membre ale NATO, pe teritoriul unor ţări ca România, Polonia, în principal, dar şi în ţările baltice. Dacă vrei pace, trebuie să te pregăteşti de război, spun teoreticienii şi strategii militari.
Aşa se face că, în România au fost dislocate trupe şi tehnică militară, s-au constituit comandamente, grupări şi structuri militare, în diferite puncte strategige din România, de la Marea Neagră până în inima Transilvaniei. Americani, francezi, olandezi, portughezi, polonezi s-au poziţionat şi au primit de la statul român permisiunea de a folosi gratuit baze militare, infrastructura, poligoane de antrenament, baze de refacere, casă şi masă, cum se spune.
Dacă până în 2015, accesul trupelor străine pe teritoriul României se făcea cu aprobarea Parlamentului, la solicitarea preşedintelui, acum, preşedintele aprobă, la propunerea Guvernului, urmând ca în termen de cinci zile, să fie informat Legislativul.
Dacă tot până în 2015, cheltuielile erau decontate de ţările membre NATO, în prezent, susţinerea este suportată de statul român, în baza tratatelor şi înţelegerilor prealabile, aflate în vigoare. Aceste trupe, cu tehnica aferentă, vin să ne apere, iar noi trebuie să avem grijă ca efortul lor să fie apreciat. În România, în ultimul timp, vin şefi de state şi de guverne în vizită ca la ei acasă, îşi vizitează trupele, inspectează condiţiile oferite, dar niciunul nu deschide discuţii cu conţinut economic, investiţional, logistic, toţi hălăduie prin ţară liberi, se supun doar propriilor legislaţii, iar noi, românii, nu suntem îndreptăţiţi să circulăm liber prin Europa, să nu mai vorbim de SUA.
Sigur, în condiţiile actuale, România, ca ţară mică, cu o dotare militară minimă, are nevoie de sprijinul şi siguranţa oferite de NATO, de protecţia UE, să fim bine înţeleşi, asta însă nu presupune, mă gândesc, să fim trataţi ca ţară de mâna a doua, ci egal, aşa cum scrie şi am semnat la intrarea în Alianţa Nord-Atlantică şi UE. Este o situaţie specială, tensionată, în Europa, la situaţii speciale se impun măsuri speciale, nu departe de ceea ce a însemnat Războiul Rece, când săbiile erau scoase din teacă, şi numai echilibrul şi diplomaţia au ferit omenirea de o catastrofă.
Acum? Acum nimeni nu vorbeşte de pace, de negocieri, iar vocile firave care reclamă necesitatea unui dialog, sunt anihilate şi puse la colţ!. Pare că, contrar, raţiunii, toată lumea vrea război, confruntare, şi nu săbiile sunt la vedere, ci bombele murdare, armele chimice şi chiar nucleare. Omenirea se află în impas, fitilul se apropie de încărcătură, să oprim nebunia care ne-a cuprins şi să dăm şansă păcii, vieţii, apelând la memorie, încărcată de milioane de victime, cauza fiind acelaşi orgoliu nemăsurat de a conduce şi stăpâni lumea.
