Inca nedovediti

Pe Facebook circula vioi o gluma interesanta. Zice-se ca in principalele institutii ale statului, incepând cu Parlamentul si Guvernul, atunci când se face prezenta salariatilor cu staif, apelatii raspund, ocolind clasicul ,,Prezent!”, intr-un mod inedit: ,,Nevinovat!”. Incercând sa fiu sensibil la nuante, as sugera ca acestia sa raspunda mult mai sincer. ,,Inca nedovedit!” cred ca ar fi raspunsul cel mai potrivit…

Fosti sefi de guvern, ministri, parlamentari, lideri ai DIICOT si ai ANRP, primari, presedinti de consilii judetene, prefecti, capi ai unor institutii descentralizate se afla dupa gratii. Nici doi dintre fostii locatari de Cotroceni nu dorm prea linistiti. Pe unul dintre fostii prim-ministri, aratat pâna astăzi cu degetul doar de mass-media, il ravasesc visele negre. Acum, si unul dintre sefii ANI, aceasta institutie despre care se credea ca este nascuta din lacrima inca neplânsa, simbol al inocentei, a ajuns in catuse.

Suntem captivii unui scenariu absurd in care sute de milioane de euro proveniti din bugetul public se plimba nonsalant prin conturile unor infractori pe care i-am votat, aclamat, apreciat.

Clasa politica este compromisa. Subconstientul multora dintre politicieni le tradeaza vinovatia: se prezinta la audierile procurorilor cu bocceluta de carcera. Apoi, in tihna amara a celulei, deapana povesti abracadabrante despre statutul lor de victime ale adversarilor politici. Un arest a fost denumit recent, de catre unul dintre suspectii foarte mediatizati, ca fiind Beciul Domnesc. De fapt, pe aici trec toate marile putreziciuni morale ale societatii. Realizezi cât de mare este putreziciunea, atunci când afli ca unele dintre aceste lepre politice condamnate si-au atras, in cel mai pur stil mafiot, in aceasta mocirla, fiii, parintii si fratii.

Unii dintre acesti criminali ai buzunaritului public au parasit puscaria, fiind premiati pentru ,,comportamentul lor ireprosabil” sau pentru ,,calitatile” de scriitori de succes. Deja, acesti infractori au inceput sa ne ofere lectii publice de morala, de management, de crestinism. Pe când eram prunc, invatatoarea imi repeta obsesiv ideea ca toate profesiile sunt onorabile. Pe-atunci nu stiam despre ororile Securitatii, ale nenorocitilor de post-paukeristi. Astazi, scârbit si de noua mizerie infractionala, i-as replica sincer: ,,Chiar credeti ca profesia de politician mai este onorabila?”