Joi, 17 octombrie, a fost deschisă la Muzeul de Artă Contemporană al Centrului de Cultură ”George Apostu”, în prima zi a Simpozionului Național de Estetică (ediția a XXIX-a), expoziția ”Multivers”, semnată de artista Florina Breazu, președinta Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova. În interviul care urmează, artista ne vorbește despre expoziția din Bacău, dar și despre viziunea sa artistică.
Anastasia Ciulină: Care este povestea expoziţiei ,,Multivers”?
Florina Breazu: ”Multivers” înseamnă, de fapt, mai multe universuri paralele, este universul din noi, al fiecărui om, este universul care ne înconjoară, sunt universurile pe care nu le percepem la nivel fizic, nu putem să le vedem, dar care intuim că există.
Anastasia Ciulină: Ce vă inspiră în crearea operelor dumneavoastră?
Florina Breazu: Cred că mai des pornesc de la identificarea unor idei sau exemplificarea lor prin imagine. Unul dintre subiectele majore ale viziunii mele este lumina şi în traseul meu artistic am încercat să descopăr modalităţi prin care pot să reprezint lumina, nu ca o sursă exterioară, dar ca o sursă interioară a unei fiinţe.
Anastasia Ciulină: De la ce vârstă pictaţi? Cum aţi început?
Florina Breazu: Eu sunt dintr-o familie în care am fost formată să pictez de mică. Tatăl meu a făcut Şcoala de Artă şi Colegiul de Arte din Chişinău şi practic m-am format într-un mediu artistic, lucru care nu aş putea să zic că era cel mai fericit. Ca orice copil, eu voiam să mă joc, să îmi petrec timpul altfel, dar lecţiile asidue pe care mi le dădea tatăl meu cumva m-au format şi m-au ordonat spre a persevera în domeniul respectiv. Deci, pictez de când mă ştiu, dar de fapt una dintre primele lucrări nu a fost o pictură, ci a fost o tapiserie.
Anastasia Ciulină: Care este cea mai admirată pictură din portofoliul dumneavoastră?
Florina Breazu: Au fost câteva lucrări, una dintre ele este ,,Antimaterie”, pe care o avem aici, pe un albastru aşa întunecat, în care apar chipuri – chipuri de fete, femei care în unele cazuri pot să ne ducă cu gândul la chipul Fecioarei Maria. Este acel aspect al credinţei și al speranței, care există în interiorul nostru. O altă lucrare care a impresionat şi a trezit admiraţia şi curiozitate este lucrarea ,,Coarde”. Ea, tot mă întrebam de ce se întâmplă lucrul acesta, creează un spaţiu profund, dacă reuşeşti să o priveşti de la distanţă, îţi deschide o perspectivă şi acea perspectivă, chiar dacă este o pictură abstractă, nu este o perspectivă mimetică, ce reproduce realitatea propriu-zis, dar este o idee de adâncime, de profunzime şi cred că acest lucru a trezit interes.
Anastasia Ciulină: Cum vedeţi spiritul moldovenesc în artă?
Florina Breazu: E o întrebare bună. Nu ştiu dacă putem identifica neapărat un spirit moldovenesc, dar s-a discutat mai des despre prezenţa anumitor culori sau anumitor armonii cromatice care definesc oarecum descendenţa din spaţiul moldovenesc sau basarabean. Cred că astăzi pictura, atât din Republica Moldova cât şi din România, nu mai are limite atât de precise cum ar fi fost altădată şi forme, limbaje, expresii deja s-au intercalat în timp.
Anastasia Ciulină: Aţi avut expoziţii în România, Franţa, Germania şi multe altele. În care dintre ele v-au fost cel mai apreciate lucrările expuse?
Florina Breazu: Este foarte frumos să expui, oriunde, în expoziţii, dar recunosc că unul dintre cele mai emoţionante momente a fost atunci când am expus la Centrul Expoziţional ”Constantin Brâncuşi” din Chişinău. Iar anul trecut, în această perioadă, în luna octombrie, am avut o expoziţie personală la Muzeul Naţional de Artă din Chişinău. Mi-am dat seama că atunci când operele tale sunt vizionate, văzute de către colegii tăi îţi creează cel mai mare fior şi cred că momentele acestea sunt cumva irepetabile. La fel de emoţionant a fost şi vernisajul expoziţiei de astăzi, foarte profund, sensibil şi cu semnificaţii simbolice.
Anastasia Ciulină: Referitor la tema abordată la Conferinţa Națională de Estetică din Bacău, credeţi că inteligenţa artificială poate aduce beneficii artei?
Florina Breazu: Da, inteligenţa artificială, la momentul dat, este sau poate fi asociată cu un mecanism sau cu o posibilitate de a uşura activitatea artistului, dar marea teamă a artiştilor este posibilitatea excluderii lor din această ecuaţie, într-un viitor nu chiar îndepărtat. Deci ceea ce a creat omenirea timp de secole, milenii, poate să fie spulberat printr-un proiect care ţine de inteligenţa artificială. Toată industria filmului, tot ce înseamnă pictură sau fotografie poate să dispară atunci când, numai prin cuvânt, poţi să generezi imagine prin intermediul inteligenţei artificiale.
Un interviu realizat de Anastasia Ciulină (clasa a IV-a), elevă la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Prof. coord. Laura Huiban
