Atunci când analizam strategiile propuse de diverse partide o facem, cei mai multi dintre noi, din postura de adulti sanatosi, care au putere de munca, loc de munca si un nivel acceptabil al veniturilor. Ascultam declaratiile candidatilor cu privire reglementarea vânzarii terenurilor agricole, la achizitiile publice, modernizarea infrastructurii, dezvoltare si regionalizare etc., apoi facem comparatii, alegeri, intram in dispute.
Daca ne-am afla intr-o situatie speciala, cum ar fi, de exemplu, aceea de parinti ai unui copil bolnav, asteptarile noastre ar fi si ele speciale. Te mai gândesti la regionalizare când ai un copil grav bolnav? „Doamne fereste!” de asa ceva, l-am auzit spunând pe un oficial bacauan la conferinta de inchidere a unui proiect care i-a invatat pe asistentii sociali si pe terapeuti ce nevoi are un copil cu o boala incurabila, cum ii pot fi ameliorate durerile si cum trebuie ingrijit ca sa-si traiasca ultimele luni de viata suferind mai putin, cum trebuie ajutata familia in aceasta perioada si in lunile de doliu care urmeaza.
Bacauanii au noroc ca exista aceasta asociatie care a derulat proiectul de formare profesionala si care asigura, de multi ani, servicii de ingrijire in centrul de zi si la domiciliu. Si oficialii, si specialistii stiu ca serviciile sociale sunt subfinantate, fiind considerate „o povara’’, „un bolovan” atârnat de gâtul administratiei, sintagme pe care le-am remarcat de multe ori in discursul alesilor. Ca si cum asistenta medicala si asistenta sociala ar trebui sa produca profit.
Serviciile de baza (ocrotirea copiilor abandonati, abuzati, a vârstnicilor singuri etc.) primesc bani putini, dar exista. Pentru copiii si tinerii care sufera de boli incurabile, statul român, care s-a autoincendiat si a renascut liber dupa inghetul comunist, nu a facut nimic. Nu exista statistici, nu exista metodologii de interventie, asadar nu se stie câti sunt si cum trebuie ajutati, nu exista servicii specializate, nu exista medici si asistenti sociali care sa stie ce inseamna ingrijire paliativa. In situatia asta, nu putem decât sa spunem si noi „Doamne fereste” sau „Doamne ajuta!” Asta e România.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.