O explozie de bucurie a răsunat în România atunci când s-a anunțat că țara va deveni parte a Spațiului Schengen pe cale aeriană și maritimă. S-au deschis șampaniile, s-au tras artificii, iar baietii s-au batut pe burta victoriosi, dar ori nu si-au dat seama, ori nu au priceput ca austriecii le-au tras teapa. Pentru ca, în spatele acestei victorii parțiale, se ascunde o manevră diplomatică discutabilă a Austriei, care pare să-și fi păstrat un as în mânecă în ceea ce privește integrarea deplină în Schengen.
Autoritățile austriece au decis că România și Bulgaria sunt binevenite în Spațiul Schengen doar cu avionul și cu vaporul, stabilind o barieră terestră pe care o vor discuta „mai încolo”, în funcție de evoluția imigrației ilegale. Romanii nu au zis nimic, au fost prea bucurosi ca sa mai intrebe si de criteriile dupa care se stabileste daca imigratia a crescut sau a scazut. Practic, problema a ramas la latitudinea Austriei, fara sa existe nici macar un criteriu care sa reglementeze situatia.
Această abordare pare a contraveni principiilor fundamentale ale Uniunii Europene și deschide calea pentru subiectivism și arbitrar într-un acord care ar trebui să se bazeze pe obiectivitate și respect reciproc. Vom intra total in Spatiul Schengen cand va dori Austria si probabil ca nu va dori niciodata. Ne va prinde destramarea UE si noi nu vom mai intra in spatiul Schengen desi indeplinim criteriile de multa vreme
Mai recent, ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a ridicat tonul și a solicitat autorităților române să nu mai discute „următorii pași” pentru extinderea Schengen. Viena își păstrează, conform declarațiilor lui Karner, dreptul de veto asupra aderării României și Bulgariei la partea terestră a acordului, subliniind că acceptarea parțială a celor două țări a fost un „compromis” după „negocieri dure”. Cu toate acestea, menționarea unor „condiții clare” în momentul admiterii parțiale ridică întrebarea firească: care sunt aceste condiții și cum vor fi ele implementate?
Este evident că această atitudine austriacă ridică semne de întrebare serioase cu privire la viitorul integrării României în Spațiul Schengen. În condițiile în care țara noastră îndeplinește criteriile de mai mult timp, se pune întrebarea dacă această abordare unilaterală nu va deveni un preludiu al unui refuz perpetuu.
În fața unei astfel de situații, autoritățile unui stat normal ar reacționa prompt și ferm. Obraznicia manifestată de ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, ar fi întâmpinată cu o ripostă clară și adecvată. Un sef de guvern european l-ar trimite rapid pe ministrul austriac sa dirijeze traficul in Viena, nu sa se pronunte in probleme diplomatice ce tin de tratatele europene. Această atitudine subminează principiile de cooperare și respect reciproc pe care Uniunea Europeană este construită.
Cu toate că normele diplomatice ar cere o abordare echilibrată și respectuoasă între statele membre ale Uniunii Europene, este dificil să nu observăm că Austria pare să-și permită un grad de presiune și control nejustificat asupra României.
Asta ca să mă exprim elegant.
