Un publicist cu preocupări poetice, Cristian Neagu, îmi spune: ,,Nu accept forma de capitalism în care onestitatea îmi este definită de hoţi, moralitatea de curve, iar patriotismul de trădători”… Interesant: ce-au fost și ce-au ajuns putreziciunile morale în ziua de azi! În sat la mine, celor care orbecăiau prin infernul tuturor formelor de degradare morală li se spunea curve și depravați. Sau, pe scurt, curve de ambele genuri.
Pentru pudibonzi, amintim că lumea proverbelor nu ocolește subiectul: ,,Curva-i curvă până moare”. I. D. Sârbu, în ,,Adio, Europa!”, zice: ,,Curva-i curvă până moare şi marxistul până-l doare”. Teodor Mazilu nuanțează: ,,Personajele mele, nişte beţivi grandomani şi nişte curve cu pretenţii de absolut, cu o privire lucidă… Poate să pară ciudat, însă aceste personaje au şi calităţi greu de găsit la oamenii cumsecade. Dorinţa lor de absolut le însoţeşte toate ticăloşiile” (https://www. ziarulmetropolis.ro…). La Cioran (,,Lacrimi și sfinți”), nuanțările sunt mai problematice: ,,Slăbiciunile pentru absolut îţi dau gustul autodistrugerii. Şi atunci îţi apare deodată în minte imaginea mânăstirii şi a bordelului. Celule de-o parte şi de alta. Femei, tot aşa. Dezgustul de viaţă creşte atât în umbra curvelor, cât şi a sfintelor”. Într-un poem-mărturisire (,,Ce-ți mai face inima?”), Charles Bukowski deschide noi perspective: ,,În perioada celor mai grele vremuri/ pe băncile din parc/ în puşcării/ sau trăind cu/ curvele/ am avut mereu /această mulţumire –/ n-aş numi-o fericire –/ care era mai mult un echilibru/ interior/ o acomodare/ la orice se întâmpla/ şi care îmi era de ajutor în/ fabrici/ şi atunci când relaţiile/ cu fetele/ mergeau/ prost”…
Deși nu face parte din concertul spiritelor amintite mai sus, Mihai Bendeac, un ne-cheie de biserică, actor al televiziunilor, aruncă mănușa: ,,Mulți dintre voi nu-și imaginează proporțiile proxenetismului în televiziune! Mulți nici n-ar crede că, de exemplu, majoritatea asistentelor din diferite emisiuni (devenite celebrități!!!) sunt, de fapt, prostituate de lux ce se folosesc de aparițiile tv și de presă tabloidă ca să-și crească prețul pe noapte. Unele nu se opresc aici. De ochii lumi se și cuplează cu câte cineva, uneori extrem de important […], pentru a crește prețul și mai mult. N-are rost să vorbesc mai mult. Lucrurile vor ieși cândva la iveală […]. Au existat și există trupe de muzică create special pentru a mări tariful fetelor” (https://www.radardemedia.ro/top…). Mă așteptam să se ivească uragane de reproșuri, să-l văd chemat pe Mihai Bendeac prin instanțe. Nu s-a întâmplat nimic…
Presa noastră a luat-o razna. Personajele amintite de Bendeac sunt numite/ privite în mass-media de parcă ar fi genii ale teatrului, cinematografiei mondiale: vedete, staruri, starlete, dive, mega-vedete (sic!). Unele dintre acestea mărturisesc nonșalant, în interviuri, tariful pe oră, pe noapte, stabilesc inedite clasamente publice ale celor care le-au intrat în istoria promiscuității lor. O mare parte a publicului e în delir. Ratingul emisiunilor crește, patronii televiziunilor/ tabloidelor exultă, mlaștina moralei sporește agresiv. Pentru mulți adolescenți și tineri, aceste ,,vedete”, de ambele genuri, devin modele (de urmat). Cuvinte/ expresii precum orizontala, cocota, femeia de moravuri ușoare, escorta girl, escorta masculină, curva, profesionista/ profesionistul sexului au devenit parte a idiolectului activ al multora. Din păcate, exemplarele acestei specii peșteriste au ajuns și niște purtătoare oficiale de cuvânt ale moralei. Bat chiar și mătănii în fața sfântului altar. Umberto Eco (https://www.rfi.ro/cultura-80098-umberto-eco) zice amar, referindu-se și la alți asemenea ,,purtători de cuvânt”: „Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor”.
Curva și depravatul de lux vor trăi cât lumea și pământul, dar statutul lor de vedete ale ființării umane – oficializat de către statul nostru de drept îndoielnic, devenit o veritabilă sursă de duhoare, alături de politică – , este de-a dreptul revoltător. Recent, ziarele anunțau că o dansatoare din buric a fost angajată într-o importantă funcție de decizie, în cadrul unei companii naționale strategice. Când zona de striptease devine resursă managerială esențială care invadează structurile statale, nu mai poți invoca decât marea milă a lui Dumnezeu… Mă aruncă pe jarul pesimismului vorbele pe care Cioran i le spunea, în februarie ’43, lui Noica, prietenul care refuzase o bursă la Paris: ,,Sunt oarecum neliniştit de soarta ta pe acolo şi regret des că ai refuzat bursa acestui stat, unde dezmăţul are încă un sens, pentru a te retrage la gurile Dunării, unde totul va intra în doină şi unde Mioriţa va deveni curvă”… Mă ajută să privesc puțin către orizonturi optimiste nepotul lui Marin Sorescu, Radu Sorescu, scriitorul care, în ,,Despre curve și tâlhari” (Editura Hoffman, 2020), scrie: ,,Este vremea curvelor. Cele din urmă, ultimele curve din istorie. Timpul lor apune curând și, tocmai de aceea, se cuvine să le pomenim acum, înainte de a fi prea târziu. La prima adiere a veșniciei, nu mai găsim nici amintirea lor, nici voluptatea încărcată de păcat, nici măcar resentimentele celor înșelați”…
