Liderii politici români au declarat, doct și cu o aparentă siguranță, că rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European din România indică faptul că românii nu votează extremiștii. Însă, în contextul limbajului politic românesc, eticheta de „extremist” este aplicată adesea celor care susțin suveranitatea națională, respectarea drepturilor constituționale și care se opun unor politici venite de la Bruxelles. Realitatea este mult mai complexă decât această simplificare a discursului politic.
Pentru a înțelege adevărata natură a alegerilor pentru Parlamentul European în România, trebuie să recunoaștem un fapt fundamental: în România, nu au existat cu adevărat alegeri europene. În mod ideal, o astfel de campanie electorală ar fi trebuit să includă dezbateri despre problemele europene, agenda Parlamentului European, deciziile care se iau acolo și efectele acestora asupra României. Cu toate acestea, aceste subiecte au fost în mare măsură absente din discursul public.
Această absență nu este întâmplătoare. Liderii politici români au evitat deliberat să discute despre chestiuni europene pentru a nu compromite realegerea Ursulei von der Leyen în funcția de președinte al Comisiei Europene. Aceasta este, în opinia lor, cea mai importantă prioritate pentru Uniunea Europeană: Ursula trebuie să primească un nou mandat care să o țină departe de anchete și de „brutarie”. Pentru a realiza acest obiectiv, era esențial ca țările membre ale UE să livreze europarlamentari docili, serviabili, care nu pun întrebări și care votează conform indicațiilor primite.
Într-o astfel de atmosferă politică, europarlamentarii români aleși nu sunt reprezentați ai intereselor naționale sau ai alegătorilor, ci mai degrabă agenți ai unui status quo european. Aceasta înseamnă că discuțiile reale despre suveranitate, drepturi constituționale și alte probleme cruciale sunt marginalizate sau ignorate complet.
Liderii politici se laudă că românii nu au votat extremiștii, dar această afirmație ignoră faptul că votul a fost, în esență, unul fără alternative reale. Campania electorală a fost lipsită de dezbateri semnificative despre problemele europene, iar alegătorii au fost privați de oportunitatea de a face o alegere informată. În aceste condiții, rezultatul alegerilor nu reflectă un refuz categoric al extremismului, ci mai degrabă o lipsă de opțiuni viabile și o campanie electorală manipulată pentru a servi interesele unor elite politice.
Alegerile pentru Parlamentul European din România nu au fost despre Europa, ci despre menținerea unei ordini politice favorabile unei anumite elite. Românii nu au avut ocazia să voteze în cunoștință de cauză asupra problemelor europene sau să-și exprime opiniile cu privire la direcția în care ar trebui să se îndrepte Uniunea Europeană. În loc de aceasta, ei au fost martorii unei campanii electorale golite de substanță și dominate de strategii politice interne și directive venite de sus.
