“In România, fiecare leu investit este politizat”

* interviu cu Adrian Solomon, primar al comunei Faraoani

– V-am solicitat acest inteviu, deoarece circula o informatie – de fapt ati spus-o si public – ca nu mai candidati pentru functia de primar la viitoarele alegeri. Sigur, mai sunt aproape doi ani pâna atunci, se mai pot intâmpla destule lucruri, va puteti razgândi, n-ati fi primul, totusi, ce v-a determinat sa luati o asemenea hotarâre?

– Nu credeam ca o sa incepem de aici. Da, nu cred ca voi mai candida la viitoarele alegeri. Nu spun vorbe mari si nici nu vreau sa impresionez pe cineva, pur si simplu nu voi mai candida. Eu consider misiunea mea incheiata la primarie. Am plecat de acasa in 1996, ca sa modernizez comuna, n-am plecat pentru a fi neaparat primar. Eu locuiam aici si vedeam ca nu am apa, canalizare, drumuri, iluminat, scoli moderne. M-am nascut aici, parintii si bunicii la fel, cunosteam comuna, cunosteam oamenii, vedeam ca batem pasul pe loc. De aceea am candidat. Toate lucrurile de care v-am spus, aproape le-am facut. Eu nu am venit sa fac politica, ci sa modernizez comuna. Atât. Nu am ambitii politice, sa ajung la judet, in Parlament. Este posibil, repet, sa nu mai candidez, pot sa fac si altceva, sa traiesc si din alta munca, nu asta este scopul vietii mele, sa fiu primar, sa ies la pensie de aici sau sa ma scoata cu picioarele inainte. Nu.

– Sa le luam pe rând. Care ar fi obiectivele pe care le-ati realizat din ceea ce ati promis oamenilor când v-au ales?

– Mai este de lucru, insa câte ceva am facut in acesti ani.
Prima investitie a fost printr-un program al Bancii Mondiale, prin Guvernul României. Este vorba de alimentarea cu apa a comunei, pe care am terminat-o in 2002 – 2003, pe o lungime de 10 kilometri, iar prin extinderi succesive, in 2006-2007, dar si in 2010, prin Regiunea Nord –Est, s-a ajuns la 20 de kilometri. Mai avem acum, in derulare inca o lucrare de extindere, de vreo patru kilometri, prin Fondul de Mediu. Acum, toti locuitorii au posibilitatea sa se racordeze la reteaua de alimentare cu apa, din Faraoani si Valea Mare. Comuna noastra are fonduri foarte limitate, de aceea ne-am straduit, in toti acesti ani, sa atragem bani de la guvern sau bani europeni. La un calcul final, investitia se ridica la sase milioane de euro. Concomitent, am executat si lucrari de canalizare, prin Programul SAPARD, fonduri de preaderare, pe o lungime de 12 kilometri, in valoare de un milion de euro, impreuna cu Statia de epurare, clorinare, bazin de captare. Sunt doua investitii la care am muncit foarte mult, am alergat, am batut la multe usi, insa, in final, cred ca oamenii sunt multumiti.

Drumurile toate

– Sa revenim la drumuri. Dupa câte stiu, comuna este strabatuta, de la nord la sud, de un drum judetean, deci nu se afla in gestiunea dumneavoastra.

– Asta a fost marea problema. Acest drum era intr-o stare proasta, degradata, iar Consiliul Judetean nu gasea solutii pentru acei patru kilometri. In aceste conditii, in 2004 am demarat un program de asfaltare a drumurilor laterale, pe care l-am finantat jumatate din fonduri guvernamentale si jumatate printr-un credit. Am asfaltat 10 kilometri de drumuri comunale, astfel am motivat CJ: m-am dus cu proiectul la judet, am aratat ce am facut noi, si am solicitat sa modernizeze si el DJ, facilitând astfel iesirea in conditii bune la E 85, drum european. Am gasit intelegere, astfel ca in 2008, comuna Faraoani avea peste 60 la suta din drumuri modernizate si asfaltate. Am continuat in 2013, Consiliul Local si Primaria au facut toate demersurile pentru continuarea acestor lucrari, astfel ca am accesat alte fonduri, prin Masura 322, de la Uniunea Europeana, si am asfaltat alti patru kilometri, afectati de inundatiile din 2010. In total, s-a ajuns la 18 kilometri de drumuri modernizate, ceea ce reprezinta 80 la suta. Mai avem in derulare o lucrare, prin PNDL, la Ordonanta 28, de modernizare a inca patru kilometri. Avem acum o situatie buna a drumurilor, niciodata nu va putea fi suta la suta, deoarece satele se extind, oamenii isi construiesc case, au nevoie de drumuri, de apa, de canalizare. La noi, in România, este invers ca in Occident, intâi se aseaza lumea, dupa care se construiesc drumuri, retele de apa si canalizare.

Toate scolile si gradinitele sunt modernizate

– Am vazut la Valea Mare o sala de sport, o cantina, o scoala frumaosa, o biblioteca, un centru cultural, initial am crezut ca acolo este centrul comunei. Nu va acuza lumea ca ati investit mai mult in Valea Mare?

– Nu cred, nu am auzit asemenea reprosuri. In comuna Faraoani sunt doua scoli mari, ambele au beneficiat de modernizari, de investitii majore. Lucrarile au demarat in 2001, printr-un program finantat de Banca Mondiala, fiind modernizate corpurile vechi ale scolilor din cele doua sate, scoli vechi, construite in perioada 1910-1920, prin Reforma ministrului Spiru Haret. Au urmat corpurile noi, construite in perioada 1965-1970. Reabilitare a insemnat si alimentare cu apa, canalizare, acoperis, structura de rezistenta, igenizare, mobilier. Toate scollie si gradinitele au grupuri sociale interioare. Vreau sa multumesc fostului inspector general Ana Marchis la care am gasit intelegere la solicitarile noastre, astfel ca acum elevii au conditii foarte bune pentru educatie. Cu sprijinul unor sponsori locali am reusit ca in fiecare an, cei mai buni elevi sa fie premiati, sa-i ducem in tabere, ca stimulente pentru stradania lor.

– Un fost primar dintr-o comuna din judet imi spunea cu ani in urma ca cine aduce bani in comuna, este ales pe viata.

– Nu, fiecare este dator, obligat, sa faca ceea ce a promis, ce a discutat cu oamenii in campanie. Pe ei nu-i intereseaza cum, nu-i intereseaza scuzele, te-au ales in fruntea comunei, te platesc pentru asta, esti slujbasul lor, al statului. Pe multi nici politica nu-i intereseaza, politica lor, a ta, este sa lucrezi pentru localitate. Sa faci, sa construiesti. Sala de sport a fost facuta cu fonduri de la guvern, era prim ministru Adrian Nastase, iar ministru, Laslo Borbely, care a fost si la inaugurare. In 2003, am construit si amenajat o Cantina sociala, cu fonduri de la Ministerul Integrarii, era ministru Anca Boagiu. Ne-am gândit sa ajutam o seama de copii, dar si cetateni in vârsta, care au probleme in familie, venituri mici, parinti plecati. Copiii serveau aici o masa calda la prânz, iar batrânii o primeau acasa. Un sprijin important primeam de la Fundatia “Ioan Duma”, din pacate, a functionat doar un an, costurile erau foarte mari, a venit criza si am inchis-o, este in conservare, poate vin vremuri mai bune.

Mi s-a facut lehamite de politica

– Eu nu stiu daca este mult sau putin ceea ce ati realizat la Faraoani, cetatenii sunt cei care apreciaza. Ce trebuie sa faca un primar pentru a aduce bani in comuna?

– Sa alerge foarte mult, sa fie serios. Sa aiba o echipa buna, sa nu renunte la primul esec. Astazi este foarte important sa fii informat, sa stapânesti mecanismele financiare, sa descoperi oportunitatile si, nu in ultimul rând, sa fii un bun manager. Si Primaria este o afacere, iar primarul este manager. Primarul nu este om politic (nici nu-mi place aceasta definitie), daca vreti sa stiti mi-a venit acru de zona politica, am intâlnit oameni fara onoare in politica, una promit in campanii si alta se intâmpla in realitate. Nu-i mai vezi patru ani, când vin iar dupa voturi. Va spun din experienta celor aproape 20 de ani de primarie. Sunt acum la al cincilea mandat. Ati vazut ca la fiecare investitie am pomenit si numele ministrului cu care am lucrat. Inevitabil am vorbit cu acei ministri, am batut la usa lor. Ar fi mai simplu sa lucrezi direct cu Guvernul, acum trebuie sa treaca totul prin Consiliul Judetean, insa ingreuneaza lucrurile, stai la doua usi, trebuie sa te rogi la mai multi oameni, devii obligat la toti, se pierde timp. Vin campaniile, daca iti dau bani, de parca mi-i da mie!, iti cer voturi.

– Sa inteleg ca nemultumirea dumneavoastra, decizia de a nu mai candida, vine din directia politicului, din faptul ca in administratie nu este autonomie, ca depinzi total de institutiile statului, de politic?

– Lucrurile sunt complicate si s-au complicat si mai mult, in loc sa se simplifice. Incepând cu 1996, totul s-a politizat. Daca vreti o marturisire sincera, orice leu pe care il soliciti este politizat. De aici vine si lehamitea mea dupa 20 de ani de activitate in administratie. In loc sa se relaxeze, sa se simplifice, sa se aeriseasca activitatea manageriala a primarului, ea se complica tot mai mult. La noi este boala intermedierii, a intermediarului. Pentru un leu investitii ai nevoie de zeci de semnaturi, de aprobari, de interventii, de cunostinte, de “omul de la partid”. Despre ce autonomie vorbim? Pâna prin 2000, 2004, parca tot te mai puteai misca, se intrezarea o anumita autonomie, de libertate de actiune, insa dupa 2004 a fost crunt. Eu nu mai suport astazi sa ma duc sa ma rog de un domn parlamentar sau de un oficial de la judet, sa le rup usile pentru a putea sa-mi indeplinesc corespunzator mandatul, obiectivele din programul meu de manager, promisiunile facute, cererile oamenilor. M-am saturat. M-am saturat de “vino mâine, vino poimâine, sa vedem, sa mai analizam. Eu as vrea sa mi se spuna: da, se poate, facem”. Si sa va mai spun ceva, noi, pe plan local, am facut pasi inainte, insa statul nu, statul nu a luat acele masuri economice motivante, mai ales pentru comunitatile locale, pentru investitori.

Peste tot investitorul este stimulat

– Care este durerea dumneavoastra?

– Una din masurle promise, promise la fiecare patru ani, a fost sprijinirea investitorilor straini, nationali sau locali, ca vor fi scutiti de impozite, ca vor beneficia de anumite facilitati. Nimic nu s-a pus in practica. Vorbim de 20 de ani de dezvoltarea unor politici economice la sate, ca se vor construi platforme, societati economice in comune, pe zone. Nimic. Vorbim de parteneriatul public-privat, eu pun terenul, guvernul vine cu utilitatile, apa, canal, electricitate, reducere de taxe, de impozite, iar investitorul vine cu utilaje, cu material prima, cu forta de munca, cu piata.
– Am citit, am stat de vorba cu investitori, cu agricultori, aceleasi anomalii le reclama si ei.
– Sa luam exemplul comunei Faraoani. Avem avantajul ca suntem la un drum european, noi am stabilit o suprafata de teren destinata amplasarii unor investitii, dar nu-i suficient. Zona va trebui viabilizata. De câti bani ai nevoie Solomon? De atât, poftim, ia banii. Atunci pot chema investitorul, uite, ai drum, apa, curent, canalizare, cinci ani esti scutit de impozite. Vii? Asa trebuiau judecate lucurile in România, daca vrem sa dezvoltam comunitatile, sa asiguram un trai bun tuturor cetatenilor, cum scrie la Constitutie. Ce s-a facut sunt cârpeli, am pus caruta inaintea boilor. Au trecut peste 20 de ani si in loc sa mergem inainte, stagnam sau dam inapoi.

– Dumneavoastra in loc sa va bateti in continuare, renuntati?

– Poate ca a venit timpul sa vina altii, mai tineri, mai optimisti. Am fost in alte tari, am vizitat de mai multe ori Italia, nu exista o comuna fara acea platforma economica de care am vorbit, finantata de stat, nu de comuna. Comuna nu are bani, ea are teren, forta de munca, vointa si deschidere. Nu suntem saraci, suntem prosti, ma iertati ca spun asa, dar asta este adevarul. Daca nu suntem prosti, atunci individualisti, corupti, dezinteresati. Avem mii de strategi, platiti pentru a gândi. Unde este rezultatul? De la Sascut la Filipesti trece E85, in jurul localitatilor de la sosea se pot coagula initiative, platforme, vin oameni si din alte sate din jur, iar in comunele indeparate gândeste altceva, agroturism, agricultura performanta, zootehnie, pomicultura, viticultura, ateliere, fabricute, insa noi am distrus si ce am avut. Si s-a mai intâmplat un lucru, lipsa perspectivei a condus la plecarea fortei de munca, de la noi sunt plecati 1200 de tineri, 25 la suta din forta de munca activa, sanatoasa, unii bine pregatiti. Ce vrem sa facem? Unde ajungem? Cersetorii Europei? Ne-ar putea fi rusine! La toti. Lipsa de strategie, de strategii, de vointa, a dragostei de tara, acestea ne-au adus aici.

– Spuneati ca puteti trai si din altceva. Ce alternativa aveti?

– Nu este o alternativa, eu sunt fiu de taran, am crescut la sat, m-am ocupat si de agricultura. Nu voi sta degeaba. Am ceva pamânt, am concesionat o suprafata mai mare, in timp mi-am cumparat oi si capre, bovine, pasari, porci. Muncesc eu, familia, am si cinci angajati, valorific productia, imi cresc si educ copiii. Cred ca, la tara, se poate trai si din agricultura. Trebuie doar sa vrei. Mai sunt si alti sateni care au reusit in acest domeniu.