Chiar dacă meteorologii spun că vremea se va îndrepta, frigul din ultima perioadă și-a spus cuvântul. Având în vedere că iarna își arată colții, băcăuanii s-au infofolit cu simț de răspundere. Colac peste pupăză, și-au tuflit și fel de fel de glugi sau căciuli pe cap.
În aceste condiții, cu înfofoleală maximă și măști pe figuri, oamenii au ajuns de nerecunoscut. Trec unii pe lângă alții și se văd doar priviri împietrite. Sigur, sunt mulți și cei care poartă defectuos măștile. Fie sub nas, fie în bărbie. Și pentru că sunt mulți viteji, sunt mulți care nu le poartă. Fiecare pe barba lui, numai că… În ciuda faptului că sunt în vigoare atâtea restricții, băcăuanii își văd de viața lor și ies în continuare în oraș, fiecare cu problemele lui.
În tot peisajul, în zona străzilor Mihai Viteazu și a celor de la Piața Centrală, ies în evidență…cerșetorii. N-ar fi o noutate, numai că, faptul că niciunul nu poartă mască, sunt subțire îmbrăcați și unii chiar desculț, chiar te pune pe gânduri. Cum nu se lipește corona de ăștia? Poate cineva să ne dea un răspuns? Trecând mai departe, apropierea sărbătorilor de iarnă crește traficul din magazine. Unele dintre ele. Sunt și magazine care, probabil, nu se descurcă prea bine.
O imagine de acest fel mi s-a dezvăluit la un magazin mic, în care era o doamnă însoțită de doi copilași. Chipul trist al femeii m-a făcut să cred că e o mamă care n-a avut cu cine să-și lase copiii acasă și ea luat cu ea la serviciu. Un puști de vreo 4-5 ani butona ceva la un calculator, iar sora, mai mare cu vreo doi ani privea supărată prin vitrină spre oraș. Femeia îi privea…și atât. Câte povești de acest gen or fi în oraș? Apoi…toate drumurile…duc către piață.
Cam bate vântul la tarabe
Și asta nu din cauza curentului provocat de geamurile lipsă. La prima vedere ai crede că din cauza condițiilor vitrege. Așa o fi, că prea o strigă unii în gura mare. „Plătim mult și ce primi? Astea-s condiții? De aia nu mai vin oamenii cu marfa în piață. Și nici clienți nu mai sunt. Cred că se duc la supermarket. De parcă se compară marfa de acolo cu a noastră. Păi noi am muncit pe brănci, că din asta trăim. Și acum toate sunt împotriva noastră. Doar Bunul Dumnezeu ce ne mai ține în picioare”, își varsă năduful un piețar care susține că e producător. În susțimerea afirmațiilor sale mi-arată mânile bătătorite de muncă. Nu ne zice nici cum îl cheamă și nici poză nu vrea. Zice că-i e teamă. Cine știe ce pot să-i facă alții.
Nu știu cine sunt „alții” ăștia dar par destul de periculoși. Aș fi putut să-i fac o poză de departe, dar daca-i fac rău omului. Și în hala de sus sunt tarabe goale. E de „no comment”, e clar. În zona modulelor e ceva vânzoleală și cel mai probabil că de frig, unii se hârjonesc. Un tip mai tuciuriu și fără mască strigă în gura mare că nu-i e fică de covid. Și mai zice că e posibil să fi avut că în urmă cu câteva zile n-a avut gust și miros.
Apoi râde cu gura largă, dezvelind o dantură care n-a m-ai văzut de multă vreme periuța și pasta de dinți. Un alt tovarăș îi șterge un șut în dos și îl apostrofează că poate le-a dat și lor. Nu știu ce discuții academice au mai purtat pentru că am părăsit raza de acțiune, și cred că e cea mai bună decizie pe care am putut să o iau. Că avem noi o vorbă: dacă nu ai tu grijă de tine, nimeni nu are.
