In memoriam: Zbor deasupra unui cuib de… Cucova

Sâmbătă, 6 aprilie, m-am aflat pentru câteva ore în satul Cucova, din comuna Valea Seacă. Era a treia vizită, din păcate pentru a-l conduce pe ultimul drum pe Grigore Ol. Ioan, scriitorul, publicistul şi pilotul militar născut în 1913. Pe 11, respectiv 25 martie 2012 ne-am văzut cu folos (Mihaela Popa şi Alina-Mihaela m-au ajutat să filmez momentele), iar acum pregăteam cu sârg centenarul. N-a fost sa fie… La ieşirea din casa (nouă a) lui, unde fusese depus, chiar în poartă, s-a făcut primul popas. Profesorul şi prietenul Mihai Burchi a vorbit documentat şi emoţionant, iar eu m-am simţit obligat să le spun celor 50-60 de oameni – majoritatea nefiindu-i rude răposatului – că nicăieri nu există mai multe dovezi de iubire pentru satul Cucova decât în cărţile lui Grigore Olimp Ioan. Şi ca să fiu convingător, am relatat un episod din „Cronica unor destine“: pe când era pilot de legătură al Grupului 5, avea dese drumuri la Focşani, unde era Comandamentul. La întoarcere, nu rezista unui „ocol clandestin“ pentru a-şi vedea bunica şi soţia (Coca). Făcea câteva opturi sau zbura în cerc deasupra viei de la Mândrişca până când cele două fiinţe dragi ieşeau în curte şi fluturau mâinile. Uneori le arunca „un mesaj lestat, cu un bileţel de dragoste, şi solda…“ „Cea mai bună dovadă a iubirii pentru satul nostru – a subliniat preotul Marin Racoviţă, în bisericuţa de lemn bătrână şi plăcută – sunt cărţile pe care ni le-a lăsat Grigore Ol. Ioan, mai ales Cronica unor destine şi Curcubeul toamnei.“ M-am simţit dator să fac un gest de restituire spirituală: textul ultimei sale poezii, „Scânteia din mine“, reprodus din interviul pe care mi l-a acordat anul trecut, l-am aşezat în sicriu, la picioare. Pentru puţină vreme, gardul metalic vechi, ornamentat cu gust, a fost desfăcut pentru a primi mormântul lui Grigore, alături de familia sa boierească, pe nume Istrati. Iar noi (primarul Ion Pravăţ, nepotul Alexandru Ioan, Jănica şi Neculai Albu, Mihai şi Elvira Burchi) ne-am retras pentru a pune la cale punctul muzeistic „Grigore Ol. Ioan (19 mai 1913, Galaţi – 2 apr. 2013, Cucova)“, în „amintiri vii cu stropi de lumină“ (subtitlul uneia din cărţile sale).