A plecat dintre noi, în 18 febr., un om cu adevărat special: atâta erudiţie, eleganţă a spiritului, civilitate ori altruism întrupate într-o singură fiinţă nu cred să mai fi cunoscut naţia noastră în ultimele decenii. C. D. Zeletin (Dada, cum îi spuneau apropiaţii) s-a născut la 13 apr. 1935 într-un cătun pe care l-a venerat: Burdusaci, comuna Răchitoasa, judeţul Bacău.
Casa părinţilor săi (preotul Nicolae Dimoftache şi învăţătoarea Maria Ţarălungă) este legată de alţi oameni de seamă ai locului, între care filozoful Ştefan Zeletin. Şcoala a urmat-o în sat şi apoi la Colegiul „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad. A absolvit – ca unchiul său, George-Emil Palade – medicina şi s-a afirmat ca un desăvârşit profesionist şi prolific cercetător ştiinţific.
A fost membru al Academiei de Ştiinţe Medicale. Cu un plus de pasiune s-a aplecat asupra literelor, devenind unul dintre cei mai rafinaţi eseişti şi poeţi. A semnat memorialistică, traduceri, critică şi istorie literară pe teme din sfere opuse geografic: de la personalităţile de pe Valea Zeletinului, la cele din Franţa ori Italia.
I-au recunoscut meritele foruri ştiinţifice şi culturale, iar preşedinţii României i-au acordat înalte distincţii (Ordinul Naţional „Meritul cultural” în grad de Cavaler, respectiv „Serviciul credincios” în grad de Ofiţer). Local, i-a fost acordat titlul de Cetăţean de onoare al comunei Răchitoasa (2018). (Placheta şi diploma le-a pus, în faţa mea, lângă trofee primite din străinătate.)
A rămas să-i împlinim un vis: transformarea proprietăţii sale (donată Primăriei Răchitoasa) în ,,Casa Memorială C. D. Zeletin şi a personalităţilor burdusăcene care s-au impus în cultura română“. Să contrazicem pesimismul din versu-i: „Atâta memorie astăzi;/ mâine, atâta uitare” şi să ne propunem a-i aprinde o lumină la Mănăstirea Samurcăşeşti.
