Breasla jurnaliştilor băcăuani este în doliu. În dimineaţa zilei de duminică 17 februarie 2019 a încetat din viaţă unul dintre gazetarii de referinţă ai profesiei noastre, de fapt – decanul nostru de vârstă, de numele căruia se leagă o îndelungată activitate de presă, ce se apropie de 70 de ani.
Gheorghe Baltă s-a născut la 22 iulie 1930 în comuna Hudești, din judeţul Botoşani, dintr-o familie de agricultori. Încă din anii de şcoală a dovedit reale aptitudini gazetăreşti, calităţi de condeier care l-au adus, în anul 1953, în presă, la cel mai mare ziar al vremii – Scânteia, scriind din cele mai diverse domenii – social, economic şi cultural – ale ţării.
Aşa cum aminteşte într-una din cărţile sale „…venise o vreme când publicam în ziar nu în fiecare zi, dar cel puţin odată pe săptămână. Eram apreciat şi lăudat de şefi. Silviu Brucan, Nestor Ignat, Ştefan Voicu – redactori şefi adjuncţi la vremea aceea – aveau numai cuvinte de laudă la adresa mea… Am fost trimis în calitate de corespondent de presă în regiunile ţării. Mai întâi la Suceava, apoi la Galaţi şi, în final, la Bacău, unde am rămas definitiv şi pentru totdeauna”.
În aceşti ani a publicat mii de articole reflectând problematica complexă a acestor zone din ţara noastră. Ajunsese un ziarist desăvârşit. Stilul său inconfundabil purta pecetea nu doar a genei sale sacerdotale de om izvorât din temeliile satului, ci şi pecetea studiilor pe care le-a continuat şi a experienţei câştigate în timp. Pentru noi, cei mai tineri decât el, devenise un simbol al ziaristului complet, autoritar şi de un înalt prestigiu, un model de probitate profesională, competenţă şi înţelepciune. Faţă de colegi era foarte apropiat, prieten şi sfătuitor, şi nu rareori un critic obiectiv al scrisului nostru. De altfel, în tot acest răstimp a colaborat şi la publicaţiile din judeţul nostru, – ziarul „Steagul roşu”, „Deşteptarea”, revista „Ateneu”, precum şi, mai recent, la revista „Sportul băcăuan”, „Almanahul Sport”, revista ”Context” şi altele.
După ce, în anul 2 000, s-a retras din presă, şi-a descoperit şi veleităţi de scriitor: „Ce era să fac? Să stau după perdea şi să număr zilele până la viitoarea pensie? Treceau greu. Aşa că m-am dedicat cărţilor şi, după o jumătate de veac de jurnalistică, am ediat prima mea carte de publicistică, sugestiv intitulată „Mărturii peste timp”… Încurajat de prima apariţie, am continuat să scriu. Cea de-a doua carte intitulată „Glas de clopot”, apărută în două ediţii, se constituie în inspirate culegeri de reportaje – scrieri de suflet din locurile sfinte aflate în zona Moldovei şi a Bucovinei. Au urmat: volumul de povestiri „D-ale pescarilor”, „Bubu” – ediţiile 1 şi 2, „Anonim prin Europa” – o carte de impresii de călătorie scrisă împreună cu fiica sa, conf. univ. dr. Elena Bonta ş.a. Sunt cărţi care relevă talentul său de condeier mult experimentat, lucru demonstrat de critica literară, cât şi de marea audienţă la cititori.
Prin dispariţia sa, breasla jurnaliştilor pierde una din acele personalităţi care au lăsat în urma lor o puternică rază dătătoare de lumină şi speranţă.
Adio, stimate coleg şi drag prieten.
Filiala Bacău „Marius Mircu” a Uniunii Ziariştilor Profesionişti
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
