aCat de bun esti dumneata,
Drag anvatator,
Doar maicuta e asa,
Drag anvatator.
Maini o suta de-ai avea,
Drag anvatator,
Cu toate ne-ai mangaia,
Drag anvatator”.
Ati recunoscut, poate, versurile lui Grigore Vieru, anchinate dascalului dintai. De fapt, oricarui dascal, caci de la educatoare pana la profesorul universitar aanvatator” este numele pe care-l poarta cel ce ne lumineaza calea.
– Stimate domnule Grigore Vieru, dati-mi voie sa ma bucur ca va antalnesc, ca va reantalnesc, ca va… cunosc (era sa zic ca va recunosc, dar dumneavoastra preferati aceasta formula fara prefix). Asadar va cunosc, va gasesc aici la Barlad, antr-o antalnire de suflet ocazionata de amplinirea unei optimi de mileniu de la anfiintarea scolii Normale aAlexandru Vlahuta”. Spuneati ca si dumneavoastra sunteti un dascal, dar un dascal de cuvinte. Cum se traduce un astfel de statut?
– Eu cred ca antreaga noastra literatura clasica izvoraste din copilarie. Eu cred ca un cantec pentru copii, o simpla poezioara pentru copii poate apara an viitor o patrie. De lucrul asta si-a dat seama si aSatana rosie”, care a lovit an primul rand an copilaria noastra, a lovit an credinta stramosilor nostri si a lovit an limba – pentru ca ea nu era proasta si nu este proasta -, an credinta, an sufletul copiilor, stiind ca si limba, si credinta, si puritatea copilariei au tinut vie fiinta noastra nationala de-a lungul veacurilor. Deci, antelegand lucrul asta la o varsta destul de… tanara, ca sa zic asa, mai mult prin intuitie – nu m-a sfatuit nimeni -, am lasat toate deoparte si m-am apucat, acolo an Basarabia, sa fac carti pentru copii. Am facut un aAbecedar” pentru prescolari – aAlbinuta” -, pe urma ampreuna cu un mare scriitor al copiilor, tradus an peste treizeci de limbi ale lumii – Spiridon Vangheli -, am facut un aAbecedar” pentru scoala, un aAbecedar” curat ca lacrima si tocmai de aceea am ancercat sa apropiem copiii de neam, de istoria lui, chiar din clasa antai, tocmai de aceea a fost ancuiat cu sapte lacati si tinut patru ani si ceva an seifurile Editurii aLumina” de acolo.
– Paradoxal – aLumina”…
– Pai tocmai alumina” care a venit ne-a stins alumina” noastra, alumina” neamului nostru. si, de ce sa mint, am lucrat an mod programat. aAm sa ancerc la gradinita: am sa fac poezii pentru copii, am sa fac cantece pentru copii, am sa fac scenete pentru copii, despre limba noastra, despre mama, despre neam.”
– De fapt cuvintele fundamentale.
– Da, da. Si am debutat an „57, cand mi-a aparut prima carte pentru copii – aAlarma” eram anca student. Am lucrat pana an „65. Din „54 pana an „65 am facut carti pentru copii. Aveam 65 dupa adezghetul hrusciovist”. De acolo m-am apropiat si de poezia – cum spun criticii – serioasa, pentru adulti. Dar sa stiti ca m-a ajutat sfanta intuitie sa merg la copii. Poezia pentru copii a fost o buna scoala poetica pentru mine. M-a anvatat sa scriu concis poeziile pentru cei mari. A fost o scoala deci. Nu mai mergeau unele smecherii poetice pe care le folosesc unii poeti de astazi. Deci poezia pentru copii a fost o buna scoala a mea pentru poezia pentru cei varstnici. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, copiii m-au scapat, m-au salvat, saracii! Ca an timpurile astea majoritatea poetilor scriau ode lui Stalin, Uniunii Sovietice, dar intuitia de care vorbeam mi-a soptit: aMai baiete, nu te vara tu an prostiile astea, du-te la copii”. Si am mers la ei. Am mers la ei si am scris despre greierasi, fluturasi, mama, asa cum se scrie pentru copii. si-n felul asta am scapat mai curat. Eu nu spun ca sunt curat ca lacrima, Doamne fereste! Dar am scapat mai curat decat alti colegi de-ai mei.
– ami vine sa zic odata cu Eminescu: asa cum dansul vorbea despre folclor, spunand ca este aun izvor pururea reantineritor”, asa a fost copilaria si asa probabil ramane copilaria ca tema predilecta, ca exercitiu poetic, de fapt, necesar. E si o proba foarte dificila – nu toti poetii o trec – aceasta poezie pentru copii, multa vreme privita ca aCenusareasa literaturii”.
– Ea, va spuneam, poate fi privita astfel numai din rea-vointa sau din neantelegere sau, daca vreti, din tafna – eu ma raportez la unii critici si la unii scriitori. Nu poate fi considerata o literatura minora. Am spus-o la anceputul acestui interviu si o spun asa cu toata siguranta (nu e o metafora ceea ce am spus): o poezie frumoasa pentru copii, ca aSomnoroase pasarele”, poate apara an viitor o patrie.
– Este aparent un paradox, cand, de fapt, e un element programatic. Domnule Grigore Vieru, pentru a aborda o literatura pedagogica – asa cum este orice manual – probabil ati avut o anumita pregatire an domeniu, sau cum ati procedat? Noi, de exemplu, practicam la clasa I metoda fonetica, analitico-sintetica, intuita genial de Ion Creanga cu al sau aAbecedar”. Va antreb si pe dumneavoastra cum ati facut pentru a asigura aceasta componenta stiintifica.
– Este foarte interesant ca unii care au scris studii acolo an Basarabia (articole, critica, cronici), despre opera mea, gasesc an cartile mele, an manualele mele lucruri noi pedagogice, de care eu habar n-aveam.
– Eram convins ca asa se antampla. Intuitia unui poet lucreaza fara stirea lui.
– Da. Si m-am bucurat foarte mult pentru ca, sa stiti, antr-adevar, mai mult intuitia m-a dus acolo unde trebuia sa ma duca, dar probabil si o anumita experienta, pentru ca lucrand atatia ani numai an literatura pentru copii, an cuvantul pentru copii si contactand cu copiii mereu (pentru ca aproape ca nu este scoala an Basarabia unde n-as fi fost contactand pe viu cu ei), toate astea m-au ajutat sa descopar unele lucruri, pentru ca, recunosc, n-am avut de unde, an saracia de acolo si an izolarea noastra de atatia ani, n-am avut posibilitatea sa studiez stiinta pedagogica avansata din lume. Si sunt fericit, va spun, sunt poate cel mai fericit poet din Basarabia pentru ca eu an ultimii ani, „70-„80, am trecut la literatura – cum zice critica – serioasa, dar fara sa parasesc literatura pentru copii si sa stiti: copiii care au citit cartile mele (aAlbinuta”, cantecele mele, aAbecedarul” scolar pe care l-am facut ampreuna cu Spiridon Vangheli) antr-un fel s-au legat de mine si chiar cand au crescut mari, fiindca nu mai citeam poezii pentru copii, citeau carti serioase. Mi-au ramas fideli si an felul asta eu sunt foarte norocos, spre deosebire de alti poeti care n-au scris pentru copii.
– Un public constant.
– Da, mi-am castigat si un cititor matur. Prin cartile pentru copii mi-am castigat si un cititor matur.
– Pregatiti acum alta editie a abecedarului?
– Am anteles si bine ca m-ati antrebat. Eu spuneam ca am scris aproape 30 de carti, dar cartea inimii mele este aAlbinuta” – abecedarul pentru prescolar, care a aparut anul trecut antr-un tiraj de masa – 350.000, la Bucuresti, la Editura Didactica si Pedagogica, si care s-a dus ca painea cea calda. Acum lucrez la editia a II-a, ambogatita cu mult si cu siguranta voi lucra la aceasta aAlbinuta” pana la capatul vietii mele.
– Sa va dea Dumnezeu putere si s-auzim de bine.
Barlad, 25 nov. 1995
A consemnat
Ioan Danila
