Pe 14 mai ne amintim cu respect și recunoștință de figura marcantă a lui Costache Negri, unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai mișcării unioniste din Moldova.
Născut în 1812, Costache Negri a fost nu doar un scriitor și publicist talentat, ci și un diplomat și activist dedicat cauzei naționale a românilor. Studiile sale la Chișinău și Odessa i-au pregătit terenul pentru o carieră intelectuală și politică remarcabilă. În 1834, a fost trimis în Franța și Italia pentru studii superioare, iar întoarcerea sa în Moldova în 1841 a coincis cu o perioadă de schimbare și agitație în întreaga Europă.
Revoluția de la 1848 l-a găsit pe Negri la Paris, unde s-a implicat activ în gărzile revoluționare și a prezentat guvernului francez noul tricolor românesc. Interdicția de a se întoarce în Moldova l-a determinat să se refugieze la Brașov, unde a jucat un rol esențial în redactarea Declarației de principii și a proclamației de demitere a domnitorului Mihail Sturdza.
Ulterior, Negri a fost implicat în coordonarea activităților revoluționare din exil, fiind numit în diverse funcții judecătorești și administrative de către noul domn, Grigore Alexandru Ghica. Misiunile sale diplomatice în Constantinopol și Viena au fost menite să susțină Unirea Principatelor Române, iar implicarea sa în Comitetul Unirii din Iași l-a adus în prim-planul luptei pentru unitatea națională.
Ca prieten apropiat al lui Alexandru Ioan Cuza, Negri a sprijinit cu fervoare reformele și acțiunile domnitorului Unirii. Cu toate acestea, complotul care a dus la detronarea lui Cuza l-a determinat să se retragă din viața politică și să se stabilească la Târgu Ocna. Aici, și-a dedicat ultimii ani ai vieții pasiunilor sale, numismatica și colecționarea de tablouri, părăsind scena politică dar lăsând un puternic impact asupra istoriei și culturii românești.
Costache Negri rămâne un exemplu de devotament față de idealurile naționale și de luptă pentru dreptate și unitate, amintindu-ne mereu de importanța perpetuării valorilor și istoriei noastre comune.
