In memoriam col. Corneliu Chiries

Zilele trecute, in aceasta luna de mai cu ploi multe dar si cu soare puternic, am comemorat un an de la trecerea la cele vesnice a fostului nostru camarad, col. Corneliu Chiries, fondatorul Asociatiei Nationale “Cultul Eroilor”, Filiala Bacau. Ne-am adunat in cimitirul central “Eternitatea” la mormantul lui – fiind chemati de d-na Chiries, sotia sa, de Carmen, fiica lui, de nepotul lui drag si scump, Puiutu, de sora Gabriela si rudele apropiate – noi, toti membrii Consiliului Director ai A.N.C.E. si fostii lui elevi de la cursul de ghizi. Preotii militari fratii Ichim Iulian si Ichim Vasile, avandu-l alaturi si pe reprezentantul cultului romano-catolic preotul Ioan Balan, au savarsit slujba de pomenire. Am depus o coroana de flori, am ars lumanari, am varsat lacrimi si ne-am rugat cu totii sa-i fie tarana usoara iar sufletul lui curat si nobil sa fie asezat acolo, in loc de verdeata, unde nu este nici intristare si nici suspin.
Da, a trecut un an de cand “Seniorul”, asa cum il numeam noi cei apropiati, ne-a parasit. Col. (r) George Gheorghiu a reamintit celor prezenti activitatea de-o viata a celui care a fost col. Corneliu Chiries, ce si-a dedicat intreaga cariera militara cinstirii eroilor neamului. “Era nevoie – afirma col. Gheorghiu George – de un om care sa se ocupe de zecile de monumente si cimitire ale eroilor din judetul Bacau, de aceste marturii prea mult lasate de izbeliste pe vremea comunistilor”. Da, acest om s-a numit col. Corneliu Chiries care odata cu trecerea in rezerva si-a dedicat intreaga energie pentru salvarea acestora, dar si pentru construirea unora noi, acolo unde nu existau. Am rememorat impreuna cuvintele lui dragi pe care le rostea oriunde, la orice troita sau monument al eroilor: “Nu a fost casa, gospodarie, familie care sa nu fi pierdut un tata, un sot, un frate, un copil sau un iubit pe front. Tavalugul razboiului, al molimelor, al mortii a facut ca in sate intregi femeile locului sa se imbrace multi ani in negru, in haine de doliu. Asa de mari au fost pierderile in randul barbatilor acestor locuri, altminteri locuri de vis”.
Da, locuri de vis, de pe intreg cuprinsul judetului Bacau, pe care el, col. Corneliu Chiries, le-a strabatut pas cu pas ani de-a randul pentru a descoperi locurile unde au cazut eroii neamului. A plecat la Domnul inainte sa-si vada realizate ultimele doua obiective: lansarea cartii “Judetul Bacau – altar de jertfa si eroism”, editia a II-a revazuta si adaugita, si ridicarea Monumentului Eroilor bacauani in centrul municipiului asa cum i-a promis de nenumarate ori primarul Romeo Stvarache. Din pacate, Dumnezeu a vrut altfel si l-a luat in ceruri si poate nu intamplator acest lucru s-a petrecut acum un an cand toata lumea crestina se pregatea sa celebreze Inaltarea Domnului – Ziua Eroilor Romaniei, Ziua A.N.C.E.
A plecat catre cei multi – eroii martiri ai neamului romanesc pe care i-a cinstit si omagiat in toata viata lui – gasindu-si acum pacea si linistea alaturi de ei.
In memoria fondatorului A.N.C.E. Bacau, consiliul director al A.N.C.E. a hotarat ca incepand cu data de 1.06.2009, filiala judeteana sa poarte denumirea de “Col. Corneliu Chiries”. Am adresat in scris, totodata, consilierilor locali si primarului Romeo Stavarache sa analizeze posibilitatea ca una din strazile municipiului Bacau sa-i poarte numele, al lui, al Col. Chiries Corneliu, Cetatean de Onoare al Municipiului Bacau – titlu pe care i l-a acordat primarul Stavarache in anul 2008 pentru intreaga sa activitate dedicata eroilor neamului. Niciun raspuns, nici pana astazi, din partea primarului Stavarache. Ce usor ne uitam inaintasii! Noi mai asteptam, domnule primar, raspunsul dumneavoastra.
Inchei aceste randuri dedicate celui care a fost col. Corneliu Chiries alaturand aici cuvintele unui prieten apropiat care acum un an, la mormantul lui, remarca: “As fi vrut sa-l am comandant pe ofiterul Chiries. Instructia n-ar fi existat daca nu ar fi inceput cu o discutie despre istoria neamului, despre cei ce s-au jerfit, despre monumentele care le sunt ridicate ori ar trebui sa fie inchinate. Nu mi-a fost comandant insa mi-a ordonat zambitor sa-mi redescopar sentimente de care, poate, m-as fi rusinat in aceasta epoca a integrarii, a globalizarii. De la Domnul Corneliu Chiries am (re)invatat ce este patriotismul, trairea aceea simpla si mandra despre tara ta si ai tai inaintasi… Va multumesc, domnule colonel, pentru toata invatatura de minte si inima, dar ne pare rau ca nu am apucat sa parcurgem intreaga lectie a romanismului adevarat. Ne ridicam drepti in picioare si cu mana pe inima, dam onorul ostasului Corneliu Chiries.”