În căutarea Luminii

Înaintăm pe drumul Ierihonului, într-un ținut preferat de Mântuitorul Iisus Hristos în timpul propovăduirii Sale pământești. Multe întâmplări, vibrante minuni și numeroase amănunte sunt legate de acest oraș, considerat de istorici a fi cel mai vechi din lume, astăzi situat în apropierea graniței cu Iordania. Suntem în cea mai cromatică localitate din ținutul Iudeii, pod între lumina curgătoare a Iordanului și uscăciunea Pustiului Iudeii, printre miresmele de flori de lavandă, la câteva sute de metri sub nivelul mării, așa încât, coborând de la Ierusalim la Ierihon, ai sentimentul că intri într-un cuptor arzător. Este foarte cald! Descoperi și faptul că pe lângă oraș șerpuiește Iordanul, râul cu apă dulce, care se varsă în Marea Moartă. Oricâtă apă dulce ar curge din Iordan în Marea Moartă, aceasta tot sărată rămâne. Este una dintre curiozitățile locului. Înspre răsărit de Ierihon însă, la numai câțiva kilometri, se întinde locul de unde ni se șoptește faptul că Dumnezeu a descoperit, lui Moise, Pământul Făgăduinței. Iar, în partea de apus, vedem cum se înalță, asemeni unui zid, muntele Carantaniei, locul de unde Domnul a fost dus de Duhul în pustie, pentru a fi ispitit de diavol.
… iată elemente care fac din Ierihon o cetate de poveste, ce este atinsă iarăși de Mântuitorul, spre a o putea înscrie în Cer. O zi aparent obișnuită pentru toți. Nu și pentru Bartimeu, fiul lui Timeu (Marcu 10, 46-52), orb din naștere, întărit doar în credință, care simte mireasma și cere Lumina pe care o simte izvorând din Hristos. Un fiu orb ce strigă. Către Un Fiu, Unul Născut, care nu ceartă, nu acuză și nu judecă circumstanțe. Doar oprește, privește cu milă, se apleacă spre neputință, întreabă, pentru a nu da loc interpretărilor, și primește răspunsul vieții: Doamne, vreau să văd! Iar Domnul, precum odinioară, la Început, biruiește nevederea… O uluitoare simplitate de gest și de cuvânt. Tânărul se ridică, vede Lumina – Hristos și înțelege faptul că trebuie să trăiască în Lumina credinței. Este vindecat trupește și sufletește.
O frică recunoscătoare îi mișcă pe toți cei adunați. Un orb vindecat tămăduiește nevederea cetății și a întregii lumi. Căci, Ierihonul devine astăzi universal și subiect de poveste. Pentru a putea vedea, în orice loc al lumii, cu istorie sau fără, este nevoie de Domnul. Să ținem ochii deschiși!
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu