În vremurile de trista amintire ale dictaturii comuniste, hazul de necaz, bascalia, era o forma de aparare. Cum totul era pe atunci o mare pacaleala si o enorma bataie de joc, o mascarada continua, oamenii se orientau si ei cum puteau mai bine, se descurcau, faceau fel de fel de învârteli ca sa supravietuiasca. Bascalia actioneaza însa ca un dizolvant, dilueaza sau chiar distruge ceea ce atinge.
În perioada totalitarismului avea rol de supapa, dar acum, într-o lume libera, a democratiei si transparentei, nu-i prea mai vad rostul.
Si totusi, ea este practicata chiar la vârf, de catre oamenii cu cele mai importante functii în stat. De la care asteptam o altfel de atitudine, asteptam luciditate, seriozitate si responsabilitate. Mai ales în actualul context al crizei din Ucraina, si a unei situatii internationale, tot mai încâlcite si tensionate.
Lucrurile sunt grave si nu mai e timp de ieftine apostrofari, insulte stupide, glume tâmpitele si caricaturizari de doi bani. Limbajul politic s-a degradat îngrijorator, atingând cote greu de imaginat într-un stat civilizat din Europa.
Putina decenta, domnilor, încetati cu balacareala reciproca! iti vine sa le strigi. Va acuzati între voi, dezvaluiti tot soiul de mizerii, si pe urma cereti încrederea si votul nostru. Ce fel de politicieni sunteti daca nu stiti ca încrederea e ceva fragil, volatil, ea pierzându-se foarte usor ? Pe cât de greu se câstiga, pe atât de lesne se pierde.
Daca nici în al doisprezecelea ceas nu va treziti, când este vorba despre securitatea statului român, nu va puneti de acord pentru binele si interesul general al tarii, atunci când? Se spune ca „la o raspântie se cere mai multa întelepciune decât oriunde”. Nu bagatelizând lucrurile vom gasi solutii pentru situatiile grave, nu refuzând sa vedem pericolul real vom scapa de el. Prea multa vorbarie, domnilor politicieni, mai si faceti ceva concret, treceti la treaba, ca sa ne meritati voturile!
