Încrezători în faptul că țara pășește pe calea dezvoltării și se alătură, măcar de nevoie, celorlalte state ale continentului, niște antreprenori, oameni tineri și curajoși, au înființat firme de reciclare a deșeurilor, scopul fiind transformarea acestora în materii prime care pot redeveni lucruri folositoare și, firește, obținerea de profit. Au achiziționat utilaje, au pregătit angajați, au căutat contracte…
Întreprinzătorii au fost convinși că, odată cu intrarea în UE, care presupune și obligația respectării directivei pe mediu, românii nu vor mai arunca dozele de aluminiu și bidoanele de plastic la un loc cu pâinea veche și cojile de cartofi. S-au înșelat. Cea mai mare parte a populației nu e deloc preocupată să respecte regulile, să protejeze mediul și să trăiască în curățenie.
„Merge și-așa” a devenit filozofia de viață a cetățenilor din statele care au traversat jumătate de secol de comunism. Unii dintre aceștia – polonezii, cehii, balticii – au reușit să se elibereze de această mentalitate. Noi, nu! De aceea, exportăm grâu, făină, mere, cireșe, cherestea – materii prime valoroase, „eco” – și importăm resturile străinilor.
Despre asta am aflat recent dintr-un documentar. E uluitor faptul că deși toate râpile de la marginea satelor și terenurile virane din orașe sunt pline de pet-uri, firmele care au fost înființate ca să recicleze deșeuri trebuie să le importe deoarece nu au ce prelucra. Ar fi multe de spus despre gropile ilegale și refuzul de a trăi civilizat! În loc de concluzii, redau exclamația unui cunoscut, un bătrânel pedant și calm de obicei, căruia nu i-a venit să creadă că am ajuns să plătim ca să aducem în țară gunoiul altora: „Tare proști mai suntem!”
