George Bacovia. Poetul Plumbului, al la fel de celebrele Scântei galbene. Poetul care a scandalizat, la început, lumea literară cu poezia lui. Simbolist. Europa s-a lăsat cucerită de curentul care avea să domine mai bine de o jumătate de secol poezia. Bacovia s-a născut pe 17 septembrie 1881, în Bacău.
Nu putem uita. Nu avem voie, ca băcăuani, ca români. George Bacovia nu a murit, cu tot prohodul unor critici, cu tot Timpul care a trecut. Bacovia ne-a devenit mai drag, mai apropiat, de atunci de când am început să învățăm să-l citim și să-i înțelegem durerile, iubirile, versul, strigătul de plumb și zâmbetul amar, tristețile și bucuriile unui om atins de geniu. Îl iubim de când s-a dat voie la Bacovia! Poetul trăiește în fiecare dintre noi, Poezia lui a intrat în patrimoniul național și mondial. De peste 50 de ani, din 1971, George Bacovia trăiește printre noi, veghindu-ne zilele și anotimpurile. Îl salutăm zilnic.
Bacovia a revenit, tot de atunci, în casa lui, versurile lui ne însoțesc prin grădina Casei de pe strada care-i poartă numele. Intrați în Casă, e deschisă și așteaptă oaspeți. Oaspeți vin în fiecare an la Ziua Lui, mai citim o poezie, mai adunăm amintiri.
Stăm de vorbă, pur și simplu, cu George Bacovia. La fel se întâmplă și anul acesta, de astăzi citim Bacovia în festival, la Bibliotecă, la Universitatea înnobilată cu numele lui, în Liceul unde a învățat, în casa și pe strada care păstrează peste ani mărturii ale firescului vieții unui om și a unui Poet denumit Bacovia, simbol al orașului, de care nu putem să ne despărțim niciodată.
