Alinierea la nivelul atins de cele mai multe dintre statele Uniunii Europene este un deziderat greu de realizat mai ales din punct de vedere legislativ. Inadvertentele apar la tot pasul. Acelasi lucru se intampla si in ceea ce priveste terminologia in diverse domenii.
Unul dintre domeniile de activitate in care terminologia specifica ar trebui sa fie aceeasi este cel al insolventei si lichidarilor societatilor comerciale. Insolventa reprezinta incapacitatea unei persoane de a isi plati datoriile la scadenta.
Obligatoriu si nu prea
Utilizata in context comercial, insolventa se refera la incapacitatea unei societati „cu responsabilitate nelimitata” de a isi plati datoriile. In tarile Uniunii Europene, o evidenta stricta a acestora este tinuta prin intermediul registrelor de insolventa. Acestea constituie o importanta sursa de informatii de natura juridica in vederea facilitarii unor activitati. Astfel este inlesnit accesul bancilor, creditorilor, partenerilor comerciali ori al consumatorilor la informatii oficiale. La noi, registrul de insolventa este acel „caiet” in care practicianul in insolventa tine o evidenta stricta a operatiunilor pe care le face pentru debitoarea pe care o are in administrare sau in lichidare. „Registrul de insolventa este prevazut de Legea 85/2006. Nu as putea spune ca este insa si o prevedere obligatorie atat timp cat nu exista niciun fel de sanctiune pentru nerespectarea acesteia. Depinde de fiecare practician in insolventa, daca vrea sau nu sa tina un astfel de registru”, ne-a declarat Adrian Ionescu, practician in insolventa.
BPI = Registru de Insolventa
Echivalentul romanesc al registrelor de insolventa din tarile Uniunii Europene este Buletinul Procedurilor de Insolventa. Aici, practicienii in insolventa au obligatia de a transmite rapoartele cauzale, notificarile, tabelele creditorilor si toate celelalte proceduri pe care le-au avut de indeplinit in legatura cu debitoarea. Daca luam in considerare faptul ca in registrele de insolventa europene se inregistreaza, examineaza si stocheaza informatii privind insolventele si punerea acestor informatii la dispozitia celor interesati, constatam ca suprapunerea este una aproape perfecta cu BPI-ul romanesc, dar nu si cu registrele de insolventa prevazute de Legea 85/2006 cu toate modificarile si completarile ulterioare.
