Pentru majoritatea dintre noi, iarna este placuta, insa, doar pentru ca ne aminteste de copilarie, de fulgii pufosi de zapada, de traditiile de Craciun ori de Anul Nou si…cam atât. Pentru ca, in acest sezon, de cele mai multe ori, am avut cu totii parte de momente oribile, in care totul a inghetat. De la avaria produsa in sistemul centralizat care a lasat in frig sute de apartamente, la strazile infundate de troiene, pâna la intreruperea energiei electrice, pentru multi, unica sursa de incalzit. Din pacate, pentru unii dintre bacauani, a petrece lunile de iarna reprezinta cea mai crunta incercare a vietilor lor.
Si ma refer aici, punctual, la cei sarmani, care nu au de niciunele si pentru care gerul de afara e la fel cu cel din case (in cazul fericit in care au asa ceva). La ei nu se prea mai gândesc multi dintre acei care, de Sarbatori, se inghesuie sa se pozeze cum le umplu mesele cu de-ale gurii si alte cele, un gest frumos, in felul lui, nu neg, dar care dispare ca un fulg de nea topindu-se in palma. Caci, odata trecute zilele de sarbatoare ale lunii decembrie, putini, dar foarte putini se mai intereseaza de soarta acestor sarmani.
Aflu, bunaoara, ca bietii oameni folosesc si acum, la 25 de ani de când pretindem ca suntem in democratie, ei bine, mai folosesc oale cu apa calda pentru a incalzi incaperile in care nu au nicio sursa de caldura.
E incredibil ca mai poti intâlni asa ceva. Si asta in vreme ce multi dintre alesii nostri, de exemplu, epateaza postând imagini cu ei, pe retelele de socializare, petrecând de Anul Nou in tarile calde, departe de grijile si saracia celor care i-au asezat in acele fotolii. As fi vrut sa vad, mai curând, cum, trezindu-se la miezul noptii, un astfel de domn se apuca de dat telefoane, interesându-se de soarta celor cu mult sub venitul minim pe economie care tremura in case. Sau macar sa gasesc un patron de crâsma din Bacau care a adoptat initiativa unora din Cluj, atasând in meniu o portie dubla, platita de client, evident, una fiind destinata celor fara adapost si infometati.
Ori, tot ca in Cluj, ideea unui bucatar celebru, impartasita de o fundatie non-profit, de a hrani sute de amarâti, gatind cu doar 100 de lei. Si cred ca astfel de idei, geniale, din punctul meu de vedere, ar placea lumii sarace, dar si lui Dumnezeu, care, stim cu totii, ne da fiecaruia dupa inima … si caldura din ea.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
