Dacă veți crede zicerile oficinelor care caină biata țărișoară adusă la sapă de lemn, ce să zic, veți merita ceea ce vi se va întâmpla. Căci, precum se vede, există o mulțime de bani care fac cu ochiul, motiv pentru care s-a și pornit operațiunea de prostire care să vă convingă de necesitatea privatizării serviciilor de sănătate și a celor de urgență, în special.
Acum vreo zece ani când au încercat, nu erau pregătiți și nici nu credeau că vor întâmpina o asemenea rezistență; de atunci, însă, a trecut suficient timp în care principalul căpos care se opune planului de privatizare, Raed Arafat, a fost frăgezit la foc mic.
I-a mai trecut glonțul pe la ureche de vreo câteva ori, dar în lupta politică principiul conform căruia ce nu te omoară te face mai puternic nu este valabil. În lumea în care realitatea se construiește cu fum și oglinzi, nu contează ce este adevărat și ce nu, dacă ceva poate fi demonstrat sau nu.
Contează doar crearea impresiei că ești vinovat de ceva. Iar asta se face rostogolind de mii și mii de ori aceleași clișee până când se infiltrează în memoria colectivă și devin axiome ce nu mai au nevoie de nici un fel de demonstrație. Ziceți drept, în tot scandalul care domnește pe subiectul Colectiv, de câte ori ați auzit vorbindu-se de adevărații vinovați, cei care au înghesuit într-o cușcă un număr de oameni mult mai mare decât erau autorizați?
Nici nu vreau să aduc în discuție teoria focului pus intenționat. De patru ani de zile ni se aruncă în față doar modul în care au reacționat forțele de intervenție și precaritatea condițiilor din spitale. Între timp, s-au mai produs asemenea tragedii în lume.
Chiar în Londra, capitala unei țări despre care nu se poate spune că nu ar fi civilizată, au murit zeci de oameni într-un incendiu și de rănile produse de arsuri. Dar subiectul nu a fost speculat politic și lumea s-a concentrat pe adevărații vinovați de producerea tragediei. La noi se aruncă de ani de zile cu bolovani în cei care au intervenit să salveze vieți și sunt protejați cei care au provocat cu adevărat tragedia. Să fiu pompier sau paramedic, la următoarea intervenție m-aș gândi de două ori înainte să încerc să salvez viața cuiva ca nu cumva să deranjez vreun suflet sensibil dacă folosesc cuvinte ce nu-s în dicționarul aprobat de opinia publică.
Poate că în loc de o manevră riscantă pentru mine, dar care ar putea salva o viață, aș preferă să aștept să vină întâi păreriștii de pe Facebook, să spună ei ce trebuie făcut. Poate, la iarnă, când iar se vor bloca drumurile cu nămeți, pompierii își vor găsi ceva de făcut, să-i mai lase și pe atotștiutorii de pe rețelele sociale să dea la lopată, să vadă ce mișto e… Una peste alta, lupta aceasta riscă să demoleze tot ceea ce s-a construit cu greu în ani de zile.
Pentru că unii vor să bage mâna până la fund în sacul cu bani și sunt dispuși să facă orice pentru asta. Culmea este, însă, că românii aplaudă de pe margini acest lucru. Ați mai văzut vreo nație care să se bucure atâta de propria sa distrugere?
