Începuturile
După parcurgerea, în context instituţionalizat, a experimentului ştiinţifico-didactic de predare-învăţare a limbii române, Ştefania Popescu a publicat o „Culegere de exerciţii gramaticale, cu noţiuni de morfologie şi sintaxă” (Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1968; 494 de pagini; 80.000 de exemplare), adresată „în primul rând elevilor din şcoala generală de 8 ani şi celor din clasa a IX-a de liceu, clasă în a cărei programă sunt prevăzute ore regulate de gramatică a limbii române pe toată durata anului şcolar”. Am reprodus acest fragment din „Lămuriri”-le cu care se deschide culegerea pentru a pleda din nou, împreună cu numeroşi purtători de cuvânt din sfera şcolii, dar şi din afara ei, pentru reintroducerea limbii române în programa liceelor, în primul rând a celei pentru viitorii învăţători şi educatori.
Modelul – instruirea programată
Autoarea face publică o constatare: principiul adoptat, cel numit azi Step by Step, este superior învăţării tradiţionale. Transmiterea cunoştinţelor în bloc a fost înlocuită cu unităţi mici de informare, urmate de grupaje de exerciţii aplicative. „Tot de la instruirea programată – precizează Ştefania Popescu – am adoptat lucrul direct pe manual”, idee valabilă azi doar pentru auxiliare.
Practicianul experimentat
Autoarea şi-a obţinut autoritatea ştiinţifică prin pregătirea iniţială de la Filologia bucureşteană, continuată cu calitatea de cercetător în cadrul Institutului de Ştiinţe Pedagogice/ Institutului de Cercetări Pedagogice şi Psihologice. Aici, între 1963 şi 1966, a derulat un experiment privind predarea limbii române prin instruire programată, iniţiator fiind prof. univ. dr. Vasile Bunescu, director adjunct al Institutului. Concluziile au fost publicate de Ştefania Popescu în „Limba română în şcoala generală – sistem de predare şi metodologie” (partea I, Buc., E.D.P., 1978; 310 p.; 27.000 de ex.). I-au dat ajutor învăţătoarele Maria Bănică, Ioana Beldiman, Maria Iordache, Elena Luzi, Valeria Mirea, Natalia Mirescu, Valeria Nena, Elena Sopon şi profesoarele Maria Bârgăoanu şi Doina Pufan, de la Şcoala Generală Nr. 122 Bucureşti. S-a demonstrat că, dacă se vrea, cunoştinţele pregramaticale din clasele I-IV pot servi ca bază solidă pentru însuşirea noţiunilor gramaticale din gimnaziu.
Longevitatea unui manual
Cu o experienţă de felul celei expuse mai sus, nu e de mirare că „Gramatica practică a limbii române, cu o culegere de exerciţii” a înregistrat recordul de audienţă între profesori, elevi şi studenţi, realitate cunoscută de autoare: după fiecare nou tiraj, ţinea să împartă cartea celor apropiaţi sau nu. (Sena Stănescu, redactor la E.D.P., îi relata lui Aurel Jămneală, colegul ei de facultate, cum Ştefania Popescu oferea într-o astfel de ocazie gramatica sa unei echipe de muncitori care trebăluia pe lângă sediul Editurii.) Ioan Dănilă
