Hrana cereasca pentru sufletele noastre

După ce Iisus Hristos a postit în pustiu patruzeci de zile, s-a apropiat de el diavolul-ispititor şi i-a spus: „De eşti Tu, Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini” (Matei 4, 3). Iisus Hristos, printr-un singur act al voinţei Sale ar fi putut să transforme pietrele în cele mai gustoase pâini, dar nu a făcut acest lucru. La această ispitire a satanei Mântuitorul a răspuns: ”Scris este “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.”(Matei 4, 4). Prin rostirea acestor cuvinte Dumnezeiescul nostru Mântuitor ne aduce aminte de un adevăr important, acela că omul are şi trup şi suflet. Sufletul are nevoie de hrană asemenea trupului. Aşa cum fără hrana materială trupul uman piere, tot aşa şi sufletul acestuia nu poate să trăiască fără hrana duhovnicească necesară lui.
Evanghelia Duminicii a VIII-a după Rusalii ne relatează cum Iisus, folosind doar cinci pâini şi doi peşti, a săturat cinci mii de oameni. Această minune a fost consemnată de către toţi cei patru evanghelişti. Oare de ce a făcut Iisus această minune?.
Înainte de toate, poporul a venit la Iisus de prin împrejurimi, pentru a-L asculta, uitând de hrana necesară corpului. Aceşti ascultători se îndulceau de învăţătura cerească, hrănindu-şi sufletele cu cuvintele care ieşeau din gura Fiului lui Dumnezeu. Dar, când a venit timpul, Iisus le-a potolit şi foamea fizică, binecuvântând şi înmulţind cele cinci pâini şi doi peşti pe care oamenii le aveau cu ei.
Pe de altă parte, Iisus a înmulţit pâinile în mod miraculos, hrănind mii de oameni, pregătindu-i pentru cea mai mare minune, pentru pâinea cerească – Preasfânta Euharistie. Minunea pâinilor a fost prefigurarea Preasfintei Euharistii. În ziua care a urmat după această minune, poporul s-a grăbit din nou să-L urmeze pe Mântuitor, crezând că El îi va hrăni din nou în mod miraculos. De aceea Iisus le-a spus: „Mă căutaţi… pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului.” (Ioan 6, 26-27).
La Cina cea de Taină, Iisus şi-a îndeplinit această promisiune. El, „luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi a dat ucenicilor zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi. Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.” (Matei 26, 26-28). Prin aceste cuvinte Fiul lui Dumnezeu a instaurat hrana cea cerească pentru sufletele noastre. Aceasta este minunea minunilor! Dumnezeul Cel nevăzut, infinit şi etern, devine prezent la fiecare Sfântă Liturghie sub chipul pâinii şi vinului şi ni se oferă ca hrană pentru luminarea şi sfinţirea sufletelor noastre. Este cel mai mare dar şi cea mai mare bucurie să-L primeşti prin Sfânta Împărtăşanie în suflet pe Hristos, dar de care nici măcar îngerii din cer nu se bucură, ci numai noi oamenii. După Sfânta Împărtăşanie, sufletul nostru devine o locuinţă a Fiului lui Dumnezeu, templul lui Dumnezeu, Cerul însuşi.
Suntem datori să ne amintim permanent de această taină, pentru a ne pregăti să primim cum se cuvine Sfânta Împărtăşanie. Apostolul Pavel în Epistola sa către Corinteni scrie: „Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de Trupul şi de Sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar” (1 Corinteni 11, 27-29).
Astfel, Sfânta Euharistie trebuie să fie pentru noi izvorul puterii care sfinţeşte sufletele noastre. Să avem grijă întotdeauna ca “nu spre judecată sau spre osândă, să ne fie împărtăşirea cu Aceasta, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului nostru şi spre viaţa de veci”.
Pr. dr. Marius Popescu,
Parohia „Sfântul Ioan” Bacău