Îmi amintesc din copilărie, dar și din tinerețe, înainte de a pleca în lume, să-mi caut norocul, cum îmi spunea bunica, Dumnezeu s-o țină acolo sus, lângă el: aici nu mai e de trai, c-au venit bolșevicii și ne-au luat tot. Unde ai mai văzut tu țăran fără pământ și fără car. La nebuni, la sărăntoci, nu i-aș mai vedea! Eram copilandru, nu știam eu de pământ, dar caii și căruța erau dragostea mea. Au venit într-o zi, pe seară, și i-au luat la colectiv:
Ce credeați, o să împărățiți lumea!, ziceau. A venit și timpul nostru. Și a venit. Numai sărbătorile nu ni le-au luat. Încă, spunea și tata. Cel mai frumos era la hram, de Sfânta Maria Mare. Cu mult timp înainte, mama scotea totul din casă, văruia peste tot, spăla, făcea brâuri, dădea cu flit, să omoare gângăniile, văruia casa și pe afară: un albastru frumos, senin, arunca cu var și prin cotețe, apoi aranja totul la loc. Tata orândui curtea, grajdul, repara totul, mătura ulița. Veneau musafirii, rudele din alte sate. Apoi tata tăia niște păsări, umbla la borcanele cu tochitura făcută peste iarnă, iar mama făcea mâncare, cocea cozonaci, pâine și colăcei. Așa a învățat de la părinții ei.
Primăria curăța șanțurile și malurile pârâului, cu oamenii de la prestație, reapra drumul de piatră, aranja locurile unde se montau scrânciobele cu lanțuri și cele cu bărcuțe, tarabele cu tot felul de lucruri, înghețată, arbuji, era frumos, foarte frumos. Gospodinile puneau pe garduri covoarele, scoarțele și carpetele țesute în iarnă. Veneau neamurile, stăteau la masă, petreceau, se veseleau, nu se văzuseră de anul trecut, făceau planuri, mai aranjau de-o nuntă, de un botez. Nouă ne dădeau câțiva bănuți, pe care-i prăpădeam la prima ieșire…la hram, de dimineață, apoi ne întorceam și mai ceream de la mama, de la bunici. Copii…După amiaza, ieșeam cu părinții, cu neamurile, cumpăra tata cu arbuz mare, îl crăpa și mâncam toți din el. La căminul cultural era Horă, iar seara Bal. Erau bucuriile satului, ale noastre, țineam minte tot și povesteam jumate de an întâmplările.
A fost Hramul Bacăului. V-ați primenit casele, ați făcut curat în jurul blocului? N-am văzut ca primăria să fi pregătit orașul de sărbătoare. Nimic. Era o bună ocazie să mai scoatem mizeria din oraș și să arătăm că suntem gospodari. Nu se poartă, ba, din contra, de Hramul Bacăului s-a adus toată mizeria în centrul orașului. Ca la nimenea, cum ar fi spus bunica, Dumnezeu s-o țină, acolo, lângă el. Toate s-au făcut fără cap și coadă, grămadă, laolaltă, zgomot, fum, mizerie, multă mizerie, bețivi și drogați, destrăbălare, veceu public peste tot. Și unde? Lângă Catedrală, în jurul Catedralei. De pomină, de dat la ziar, să vadă, să știe toată lumea cum știe administrația locală băcăuană să-și serbeze orașul și simbolurile lui. Atât ne duce capul, ar spune și bunicul, care, la Hram, își punea straiele de sărbătoare, albe, albe, bocancii noi, cu blacheuri, pălăria maro și mergea la biserică.
