Ii admir pe cei care se inscriu in campania electorala având ca atú platforma unor vise sincere sau… politice. Imi sunt dragi, ca tema de amuzament, chiar si cei care sustin, vorba caraghiosului Hrusciov, ca vor construi niste poduri superbe si peste râurile care nu exista. A accepta sau nu argumentul acestora potrivit caruia absenta râurilor este o greseala a naturii depinde de discernamântul logico-afectiv al fiecaruia dintre noi.
In originalul nostru decor electoral a aparut recent, dincolo de profesia de candidat, un nou job! Fireste, nu-l veti gasi in nomenclatorul meseriilor, dar campaniile electorale ale acestui an il vor impune in acest document normativ national. Este vorba despre hiena electorala. Hiena, dupa cum stiti, adora ca hrana mortaciunile, excrementele unor animale etc. Lase individual, hienele ataca in haita, incurajându-se reciproc. Au curajul turmei care nu a cunoscut decât socializarea ospatului de hoit. Dar, dincolo de toate aceste aplecari catre care chiar si lumea animala strâmba din nas, hienele au rolul lor ecologic.
Hiena electorala, in schimb, e vrednica de mila. Mai mult, provoaca greata umana. Ca o efemerida ciudata, ea traieste doar pe timpul campaniei electorale. Stie ca nu are nicio sansa la urne, dar spera sa câstige câtiva firfirei de pe urma zgomotului electoral, ca un cersetor agresiv.
Aceste hiene inventeaza munti de mizerii, aduna cu voluptate tot felul de excremente, le prezinta lumii ca si cum ar fi trufandale si, cu o pofta nebuna de turma schizofrenica, organizeaza ospete pantagruelice. Satisfacute, traiesc apoi euforia ,,succesului”. Se gudura pe lânga sponsorul lor electoral, isi zornaie firfireii de hoit, se refugiaza intr-un scârbos coit de haita in care hienele batrâne parasite de multa vreme joaca acum rol de vedete, si, inconstiente, ies vesele in lume, desi sufletul si trupul nu le sunt altceva decât o pubela uitata/ocolita de nobilul serviciu de salubrizare.
Hienele electorale au aparut, ca profesie, prin reconversia socio-profesionala a unor ratati morali ai vietii. Gasim aici, de-a valma, pigmei esuati, pensionari frustrati, ,,genii” intru democratie, dame care cauta in ritm de sontâc celebritatea pe margine de cimitir, licurici care put atunci când se screm in incercarea de a pâlpâi si tot felul de avortoni ai umanului.
Prin Nigeria, am inteles, hienele au inceput a fi folosite ca animale de companie. Daca vrei singuratate, daca doresti ca nimeni sa nu se apropie de tine, pune-i zgarda unei hiene si iesi la plimbare. Ce-ar fi ca si noi sa transformam hienele electorale in animale de companie? Deocamdata, ele au inceput a fi plimbate pe la Politie si Parchet. Va veni ziua când le vom scoate pe bulevard? Ma indoiesc. Duhnesc atât de tare, incât ar stârni revolta fireasca a celor cu bun simt. Imi place sa cred ca avem gusturi mai rafinate decât nigerienii…
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
