„Munca înnobilează omul”, spunem uneori, cu gândul la rostul muncii pentru a fi cu adevărat oameni. Cu un asemenea precept ne educăm copiii, dar astăzi mai are el înțelesul și greutatea pe care i-au dat-o înaintașii noștri și chiar noi înșine?
Mai este munca o apetență conștient satisfăcută? Mă întreb citind un rezultat al unei analize a Organizației Internaționale a Muncii care arată că numărul tinerilor care muncesc continuă să scadă, deși în lume populația tânără crește numeric. S-a ajuns, în „câmpul muncii”, la numai 487 de milioane de tineri în 2019, față de 568 de milioane în 1999.
Cu toate acestea, în aceeași perioadă de timp se spune că incidența sărăciei extreme în rândul tinerilor a scăzut cu 20% la nivel global. Rezultatul îmi aduce aminte de opinia unui psiholog, el însuși tânăr: pentru a învăța cum să lucrăm, e nevoie să știm anumite legi umane. Nu pe cele de bun simț, care ni s-au tot băgat în cap, ci pe cele de funcționalitate umană. Astfel, vedem că azi, urmăm doar interesul, pentru că așa e fashion, la modă, și că așa e în business.
Organizația Națiunilor Unite (OIM) a adoptat, acum câțiva ani, Agenda 2030 a Dezvoltării Durabile, care încurajează și combaterea sărăciei, dar și reducerea numărului de tineri neîncadrați profesional sau într-un program educațional de formare profesională. Iar acest ultim obiectiv nu este într-un progres major.
Ca rezultat, în România rata șomajului în rândul tinerilor cu vârste între 15 și 24 de ani a atins 15,4% în trimestrul al doilea din acest an. Iar creșterea ratei șomajului este un impact direct negativ și al pandemiei actuale, peste nivelul mediu de 13,7% estimat de OIM pentru anul 2020 la nivel global. Să nu uităm, însă, nici vorba din popor care spune „Hai la muncă să muncim, dă Doamne să nu găsim!”.
