Pe la inceputul anilor ’80 o masura „de partid si de stat” era menita sa repopuleze zona din sud-vestul României parasita masiv de germanii care plecau in tara de origine a inaintasilor. Mândrete de gospodarii banatene ramâneau in parasire, iar solutia era sa fie ocupate mai ales de familii tinere din Moldova si Muntenia.
Nu stiu câte asemenea familii si-au lasat locurile de bastina pentru gospodariile promise. Dar acum vad o miscare oarecum inversa, oarecum asemanatoare, gândita de guvernul tehnocrat pe ultima lui suta de metri. Acum statul da bani pentru cei care isi cauta locuri de munca, dar si pentru angajatori si chiar pentru românii din diaspora care ar veni sa munceasca in tara.
Acum sunt vizati tot tinerii, dar si somerii de lunga durata si, cum spuneam, chiar cei din diaspora. Dupa modelul occidental, in care casa si masa, dar si locul de munca stabil nu mai sunt valori de neinlocuit, ci, dimpotriva, chiar se incurajeaza schimbarea lor des. Principiul este numit „mobilitate”, iar in cultura occidentala este un semn de virtute.
Esti somer si te muti la mai mult de 50 de kilometri pentru un loc de munca? Ai de la stat 12.500 de lei. Iei si familia cu tine? Ai 15.500 de lei. Si asa mai departe.
Interesant este ca acest „Pachet de mobilitate” include comunitatile marginalizate cu grad 3 si 4 de saracie si arealele Valea Jiului, Rosia Montana si comunitatile marginalizate din Moldova. Chiar joi dimineata auzeam, insa, la radio, ca in Valea Jiului minerii disponibilizati cu miile nu prea se inghesuie la noi locuri de munca, desi saracia domneste si pe acolo.
Atunci, pe cine la cine mutam (sau momim), pe bani buni? Nici in anii ’80 nu cred ca gospodariile nemtilor au fost ocupate de oameni la fel de harnici si priceputi.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
