Asta chiar că nu o putea prevedea nimeni. Oricât de pigmei îi știam sau îi bănuiam pe cei care, în urmă cu nici un an, ne cerșeau voturile. Prin urmare, am depășit a doua jumătate a anului 2021, iar Bacăul este, în continuare, fără buget. Cu bugetul blocat, mai exact. Sau, și mai precis, într-un blocaj auto-comandat. Mi-a fost destul de greu, în lunile din urmă, să explic situația unor jurnaliști din afara Bacăului. „Cum vine asta? Să-ți tai singur craca de sub picioare?”.
Da, chiar așa. Sau așa: să scufunzi propria barcă în mijlocul mării numai să-i vezi înecați pe ăi pe care-i dușmănești. Să pui lacăt la frigiderul cu băuturi răcoritoare și să înghiți cheia, riscând să mori tu însuți de sete, dacă nu cumva chiar sufocat, dar să-ți satisfaci orgoliul că nimeni altul nu va pune limba pe vreo picătura. Să fii într-atât de rău intenționat încât să mâni caii în prăpastie, doar pentru a-i arunca în hău pe cei din trăsură care doreau să meargă într-o altă direcție. Ori să fii într-atât de prost încât să crezi că ai luat orașul pe persoană fizică, iar după ce descoperi că nu-i așa, să decizi că mai bine-i dai foc.
Scriitorul scoțian Irvine Welsh are o expresie de nota zece pentru a defini o astfel de situație. O pune-n gura lui Frank Begbie, unul din personajele sale din „Trainspotting”, „Davaiștii”, „Porno” sau „Artistul Bebie”: „Să-ți tai penisul doar pentru a le face în ciudă testiculelor”. În forma sa originală, (non)literară, sună mult mai dur, dar, mă rog, cred că ați prins ideea. Până la urmă, despre asta vorbim: despre dușmănie, despre prostie, despre răzbunare și aroganță.
Putem vorbi și despre lipsa testiculelor, dar pentru asta mai trebuie să așteptăm puțin. Poate chiar ședința de Consiliu Local de astăzi. O ședință ce ar putea debloca bugetul, dar care, în egală măsură, ar putea oferi surprize. Mari. Și neplăcute. Într-o lume în care ciolanul contează mai mult, muuult mai mult decât coloana vertebrală, nimic nu este exclus. Nici tăieri de capete, nici funcții babane oferite la schimb, nici răsturnarea unor ierarhii, nici alianțe strâmbe cu dușmanul de ieri devenit bunul pretenar de azi, nici planuri de viitor cu schimbări de organigrame și alte alea.
Dar să nu vă dau spoilere! Stați geană pe oamenii ăștia și veți vedea ce n-ați văzut! Sau poate că nu! În orice caz, în miez de vară, când toată lumea așteaptă rectificările bugetare, noi, băcăuanii, deveniți fraierii țării, tânjim după un buget aprobat de când hăul. Asta chiar că nu o puteam prevedea!
