Tuturor ne place sa fim curați, să ne spălam fața, mâinile și corpul cât mai des, dar oare câți dintre noi se gândesc și la… urechi? Oare ceara din urechi reprezintă o boală? Dacă doriți să aflați cât mai multe lucruri despre igiena urechilor, vă invit să citiți mai departe, pentru că acest articol este pentru dumneavoastră.
Urechea este un organ de simț, având rol în auz și echilibru. Segmentul periferic al aparatului acustico-vestibular este format din urechea externă, medie și internă. Noi avem acces doar la nivelul urechii externe, formată din pavilion și conductul auditiv extern, celelalte două componente fiind după membrana timpanică și situate în interiorul craniului.
Interiorul urechii externe este tapetat de un epiteliu simplu pavimentos, aderent de periost , adică direct pe os, ceea ce reprezintă un punct sensibil, de aceea o îngrijire inadecvată poate duce la o pierdere parțială sau totală a auzului, cât și afectarea echilibrului.
Cea mai frecventă problemă întâlnită la nivelul urechii externe este ceara, desigur. Cunoscută și sub numele de cerumen, ceara este o substanță naturală pe care corpul dumneavoastră o produce și are multe proprietăți benefice: are un ph acid, ceea ce ajută la combaterea bacteriilor și micozelor (ciupercilor) din ureche și este ușor uleioasă, ceea ce constituie o barieră impermeabilă pentru pielea conductului auditiv extern.
Prin urmare, o cantitate mică de cerumen este considerată normală și benefică pentru ureche, recunoscută prin culoarea gălbuie sau maro, în special atunci când este veche și nu emană miros neplăcut. Din punct de vedere fiziologic, urechea are capacitatea de a se curăța singură. Pielea din interiorul canalului auditiv crește în mod natural într-un model spiralat, împingând treptat cerumenul către exterior. Pe măsură ce aceasta se desprinde, cerumenul este transportat în afara urechii, în principal în timpul somnului. Cu toate acestea, în anumite situații, acest mecanism poate fi perturbat, fie prin producția excesivă de cerumen, fie prin introducerea unor obiecte menite să ajute la curățare, dar care de fapt se dovedesc a fi dăunătoare, așa cum vom explora în continuare, conducând la formarea dopului de cerumen.
Este important să aveți deci grijă de modul de curățare a urechilor pentru a preveni acumularea de ceară, precum și alte probleme de sănătate a urechii. În cele mai multe cazuri canalul urechii nu trebuie curățat, dar dacă totuși aveți o igienă zilnică, o dată pe zi, după baie, este suficient, în interiorul conductului intrând destulă apă pentru a curăța ceara care s-a acumulat, iar la final utilizând pentru uscare doar colțul de la prosop. De asemenea, pentru igiena pavilionului și a porțiunii externe a conductului, vizibilă, putem utiliza dischete demachiante sau un prosop umed.
Ce facem dacă, totuși, ceara nu se elimină și simțim un discomfort în urechi? Putem apela la tradițiile străvechi sau la invențiile moderne pentru a ne curăța singuri urechile? Eu aș spune ca NU. De fapt, în multe situații, acumularea de ceară a fost favorizată de folosirea bețișoarelor de ureche, a degetelor, a căștilor intraauriculare, sau din cauza conformației anatomice a conductului auditiv îngust sau curb. Deși aceasta este o listă parțială, este important să realizați că nimic nu trebuie plasat în interiorul urechii pentru a îndepărta ceara, pentru ca este periculos și o să va explic de ce în ceea ce urmează.
Cei mai mulți pacienți care trec pragul cabinetului de ORL, folosesc bețișoarele de urechi. Deși, fiecare pacient subliniază că este foarte atent la limitarea adâncimii de introducere, cu toate acestea se produc multe accidente la nivelul conductului sau timpanului. Folosirea bețișoarelor de ureche acționează ca un piston în canalul urechii externe, împingând ceara din ce în ce mai profund în interior și scoțând pe vată doar ceara de la nivelul pereților conductului. În timp sau imediat după utilizare, se produce cel mai frecvent, scăderea auzului, uneori otalgie și chiar tinnitus (acufene), dând dureri de cap medicilor care se vor chinui în repetate rânduri să extragă cerumenul pisat cu bețișorul, la nivelul membranei timpanice.
În plus, pielea de pe conduct fiind formată dintr-un singur strat de celule si bețișoarele nefiind sterile, acestea pot produce leziuni de grataj, cu formarea de hematoame sau apariția otitei externe sau fungice (ciuperci).
De asemenea, bețișoarele de urechi pot provoca perforarea timpanului, însoțită de durere și sângerare și ducând la pierderea auzului. Perforația produsă poate fi destul de mare, astfel încât să nu se vindece, iar în cazuri severe se pot deteriora multe structuri sensibile din spatele timpanului, provocând surditate completă, vertij, etc.
Ca și o curiozitate, mulți pacienți au afirmat că au introdus în ureche, pentru a extrage ceara, pe lângă bețișoarele de urechi, multe lucruri neobișnuite și dăunătoare, de exemplu: agrafe, ace de păr, penseta, pixuri și creioane, paie și desigur mult întâlnitele conuri de ceară. Deși una dintre cele mai convenabile și economice alternative la bețișoarele de urechi sunt spray-urile de curățare a urechilor, eu nu le recomand.
Am întâlnit pacienți care au prezentat durere și senzație de înfundare a urechilor după utilizarea unor spray-uri, atât pentru igiena zilnică, cât și pentru înmuierea cerumenului. Acest fenomen se datorează faptului că aceste spray-uri creează un mediu umed în canalul auditiv, ceea ce poate duce la înmuierea excesivă a pielii din această zonă. Această înmuiere a pielii poate favoriza apariția infecțiilor bacteriene, inclusiv cu bacteriile inofensive, deoarece poate afecta bariera epitelială naturală a urechii. Mai mult, aceasta poate duce la eliminarea Pityrosporum Ovale, un organism benefic care joacă un rol important în protecția urechii, dar care dispare atunci când mediul din canalul auditiv devine prea umed.
Tehnica prin care dopurile de ceară sunt înlăturate folosind conurile de ceară, pentru o acțiune de a absorbi(efectul coșului de fum) este o practică ineficientă, chiar periculoasă, cauzând arsuri, ocluzii ale conductului, perforații ale membranei timpanice și chiar infecții.
În practica mea din clinica Anastasios din Bacău, am întâlnit cel puțin trei pacienți care s-au prezentat cu otalgie, hipoacuzie sau vertij, în urma utilizării acestor conuri, la examenul clinic al urechii observând depozite de parafină și ceară de albine, scurse din con și cimentate la nivelul conductului și membranei timpanice, necesitând intervenție chirurgicală de îndepărtare și chiar refacere a membranei timpanice.
Deci, singura metodă sigură și eficientă de extragere a dopului de ceară, format prin acumularea în exces a cerumenului combinat cu celulele exfoliate de la nivelul conductului extern și care prin solidificare blochează conductul , este prezentarea la medicul specialist ORL. Acesta va efectua inițial un control al urechii cu ajutorul otoscopului și apoi va decide ce metodă va alege pentru eliminarea dopului de ceară: bineștiuta spălătură cu apă caldă și seringa sau instrumentar de specialitate, tip ace de aspirație sau pense.
Eu recomand, ca pentru o bună și totală extragere a dopului, cerumenul să fie în prealabil înmuiat cel puțin trei zile cu soluții specifice, recomandate de medic. De asemeni, înainte de orice intervenție la nivelul urechii, pacientul trebuie să specifice dacă prezintă sau a prezentat durere, infecții, sângerări, perforații sau operații , în aceste cazuri fiind STRICT INTERZISĂ pătrunderea apei la nivelul conductului.
Aceste sfaturi sunt relevante pentru toate categoriile de vârstă, însă copiii și persoanele în vârstă necesită o atenție deosebită din cauza sensibilității crescute a structurii urechii. La copii, mecanismele vagale sunt mai frecvente și pot duce la manifestări precum sughițul, tusea, amețelile și sincopa, în timp ce la persoanele în vârstă, aceste aspecte pot fi mai pronunțate.
În concluzie, cerumenul nu reprezintă un indicator al igienei necorespunzătoare, ci mai degrabă constituie un sistem natural de autoapărare. Acesta acționează atât mecanic, cât și chimic pentru a preveni intrarea agenților patogeni în canalul auditiv. O metodă eficientă pentru curățarea cerumenului de pe pavilionul urechii și din canalul auditiv extern constă în utilizarea apei călduțe în timpul dușului și înclinarea capului în lateral, apoi ștergerea delicată cu un prosop umed.
Evitați cu orice preț utilizarea obiectelor ascuțite sau rigide, precum bețișoarele de urechi sau conurile de curățare a urechilor, deoarece acestea pot cauza răni, infecții sau pot împinge cerumenul mai adânc în canalul auditiv, inclusiv provocarea de perforații. În cazul în care observați că aveți tendința de a dezvolta dopuri de cerumen sau probleme auditive, este recomandat să consultați un medic specialist ORL pentru a vă asigura că efectuați procedurile corect și în siguranță.
Mulțumesc pentru că ați investit timpul în lectura acestui articol și sper că informațiile furnizate în el vă vor fi utile.
Dr.Zaharia Mirela Ionela
Medic Specialist ORL
Centrul Medical Anastasios Bacău
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
