Vineri, 28 noiembrie, anul de gratie 2008. Functionarii publici de la Directia Taxe si Impozite din cadrul Primariei Bacau au intrerupt lucrul, satui de conditiile mizere de munca si de scaderea nejustificata a salariilor. Mai bine de 50 de oameni au stat aliniati pe coridorul rece al institutiei unde lucreaza, asteptand o justificare, un motiv pentru care veniturile le-au fost reduse in prag de Sarbatori.
Imaginea functionarilor de la Taxe si Impozite, aliniati pe doua randuri pe un coridor ingust, aduce aminte de filmele americane cu viata de inchisoare. La accentuarea imaginii contribuie linistea nefireasca, mormanele de acte ingramadite pe unde se intampla, mocheta roasa si urmele de mucegai de pe pereti. Incet, se aude o voce a unei femei: „Pai, noi le-am dat votul, si uite cu ce ne alegem”. In cele din urma, printre randuri isi face aparitia secretarul primariei, Ovidiu Popovici. „Nu cred ca oprirea lucrului este cea mai buna modalitate de rezolvare a problemei. Sunteti la serviciu, si neindeplinirea indatoririlor poate duce la probleme si pentru dumneavoastra, si pentru noi. Alegeti niste reprezentanti dintre dumneavoastra si va astept in 5 minute sa discutam”, a spus repede Popovici, dupa care a disparut dintre angajati.
In timpul negocierilor…
Cat au discutat reprezentantii angajatilor cu secretarul primariei, ne-a fost oferit „turul de onoare” al Directiei Taxe si Impozite. Si ne-am facut cruce vazand conditiile mizere in care lucreaza zeci de oameni. In biroul unde sunt plasate serverele institutiei, o crapatura hidoasa, lata de doua degete, brazdeaza de-a latul peretele exterior. „Sunt sapte servere aici. Si mai suntem si noi, angajatii. Doamne fereste de un cutremur ceva, ca ne ingroapa de vii”, spune incet un angajat, evitand obiectivul camerei de luat vederi. Putin mai incolo, este „arhiva”. De fapt intreaga institutie este o arhiva monstruasa, nesecurizata, plina de praf. Mii de dosare, puse care pe unde se intampla, detin datele fiscale ale intregului municipiu. O simpla scanteie si totul se poate transforma instantaneu in cenusa, punand in peridol atatia oameni, angajati si bacauani veniti, cuminti, sa-si achite darile la ghiseele minuscule. Arghezi ar fi fost extrem de inspirat de atmosfera de la Taxe si Impozite. Mucegai, mult mucegai, intins sinistru pe peretii din birouri. Si umezeala, numai buna pentru maldarele de hartii privind darile noastre. „Au pus astia instalatie de aer conditionat de 400 de milioane, dar nu merge ca n-au avut bani sa faca racordul la reteaua de curent”, spune un angajat. „Pai de la umezeala asta au aparut, pe cuvant, ciuperci prin birouri. Le-am curatat si uitati ca am dat cu sare pe jos sa nu mai creasca”, spune o femeie intre doua varste, pe fata careia oboseala si dezamagirea se vad limpede. „Isi bat joc. Suntem functionari publici, si nu avem voie sa facem nimic altceva, traim doar din salarii. Am 7 milioane salariu si acum mai taie 10%. In ultimii 9 ani este prima data cand ni se taie din salariu”, se aude o voce. „Inca de anul trecut au taiat salariile de merit si stimulentele, acum vor sa taie si salariile”, spune o alta angajata.
Placaj vs termopan
Intre timp, negocierile continua, intre secretarul Popovici si reprezentantii angajatilor. „Nici sindicat nu am avut pana in 2007, si asta care este nu are niciun cuvant de spus. Ne trebuie un sindicat mai puternic”, spune o functionara ce ne conduce spre alte birouri, spre alte necazuri. In asa zisele birouri compartimentate cu termopan din centrul Directiei Taxe si Impozite dam de alte dosare, asezate pe unde s-a gasit loc. In cativa metri patrati, exceptand fisetele si rafturile cu hartii, se ingramadesc 11 oameni. Dintre care doi intr-un fel de debara, izolata, unde abia au fost inghesuite doua calculatoare in fata unui morman de hartoage. „Venim cu gentile pline de medicamente. Am venit sanatosi in institutie si acum cu totii avem boli profesionale. Dar am acceptat toate conditiile, pana la salarii. Sunt mijlocul nostru de subzistenta. Avem si noi familii, avem rate de platit. Si acum…”. Curentul vajaie linistit intre geamurile de termopan care nu ajung pana in tavan. Pe o latura a acestei cutii de geamuri se vede, inestetic, un panou din placaj. „Asta este usa care ni s-a aprobat. Am facut cerere sa ne puna o usa de termopan, sa putem iesi in caz de cine stie ce necaz. Ne-au aprobat referatul si dupa aceea au venit si au batut in cuie placajul acesta”, spun angajatele din inchisoarea de termopan.
Nici o problema
Tot timpul cat am vazut „birourile” si „arhiva” am urmarit usa dupa care se purtau discutiile. Brusc, la un moment dat secretarul Ovidiu Popovici, urmat de una dintre angajatele Directiei Taxe si Impozite, a iesit rapid indreptandu-se catre sediul Primariei. „Nu este nicio problema”, a raspuns Popovici solicitarii de a ne detalia situatia, fara a se intrerupe vreo secunda din mers. „Cum Dumnezeu nu e nicio problema. Sunt banii nostri de care isi bat joc”, s-a auzit o voce din spate. Dar daca sefii spun ca nu-s probleme… Oamenii au revenit la ghisee, amarati, cu speranta ca, poate, se va indura ineva sa le respecte si lor bruma de drepturi sufocata de hartii si mucegai. Mihaela Grosu, purtatorul de cuvant al Primariei Bacau, a declarat ca „nu e vorba de nicio greva. Au fost unele discutii purtate de domnul secretar Popovici cu angajatii, legate de probleme interne ale primariei. Au avut loc discutiile preliminare privind semnarea acordurilor si contractelor colective de munca.” Secretarul primariei, Ovidiu Popovici, a declarat la incheierea discutiilor ca nicio clipa nu a fost vorba de scaderea veniturilor angajatilor din Primarie: „Nu cred ca v-a spus vreun angajat de la taxe si impozite ca i-a scazut salariul. Poate o fi fost vreun contribuabil. Discutiile pe care le-am avut privesc semnarea contractului colectiv de munca, sunt negocieri care se poarta anual.”
Nevoia de un sindicat puternic
Dragomir Dulcescu, liderul Sed Lex Bacau, este de parere ca angajatii Primariei trebuie sa se afilieze unui sindiat puternic, apt sa le reprezinte interesele. „Angajatii Primariei nu fac parte din Sed Lex. Eu am insistat de mult sa vina la noi. I-a pacalit domnul primar cu niste contracte de munca si nu au mai venit la noi. Dar asa nu am cum sa ii apar. Imi pare rau pentru ei. Imi aduc aminte ca, pentru a fi primit in audienta la domnul primar acum cativa ani, a trebuit sa astept luni de zile. Inainte, la domnul Sechelariu dadeam un telefon si imediat rezolvam toate problemele.” Acest lucru il sopteau si angajatii de la Taxe si Impozite: „Avem nevoie de un sindicat cum trebuie. Ce este acum nu face nimic pentru noi.”Elena Tintaru / Emilian Berceanu
