Bacauanul dornic de un gratar si de putina verdeata are doua optiuni mari si late: Insula de Agrement, pe cale de a deveni, intr-un viitor incert dar mereu aproape, un fel de Aqua Park, si parcul Gheraiesti. Ambele la fel de bine amenajate, cu gazonul tuns la milimetru, fara pic de murdarie de la bacauanii cu mult mai multe clase decat personalul de Marasesti si cu o apa limpede de i se vede si fundul. Fundul apei, ca sa fim precisi, cum spunea Musatescu pe vremuri.
Fine de saptamana pentru bacauanul cu venituri medii spre mici, care nu permit escapade bombastice prin statiunile cu renume. Remuneratia, dupa buget, fiind cum este, optiunile se restrang, volens-nolens, la locatii apropiate care pot oferi strictul necesar: un petic de iarba pentru patura, un gratar si, eventual, ceva liniste. La capitolul liniste, asa cum a dedus un anume savant acum mai bine de jumatate de secol, treburile sunt relative. Asta pentru ca din portierele deschise ale masinilor luate cu greu in rate se napustesc, adeseori, acorduri cu iz culinar de salam, mezel si alte minuni care violenteaza acustic urechile bacauanilor dornici de o iesire pasnica la aer curat. Atat de curat cat se poate in conditiile date, cu traficul infect si cu anume societati degraba emitatoare de amoniac in atmosfera.
Destinatia: patura
S-o luam cu inceputul. Ca ajungi in Gheraiesti, de exemplu, trebuie ca mai intai sa scapi de oras. Treaba din ce in ce mai dificila, pentru ca, indeobste, mai toti bacauanii vor acelasi lucru. Iar datorita arterelor de circulatie care sunt oricum, numai generoase nu, treaba degenereaza, rapid, in blocaje. Daca se mai nimereste si cate o nunta (la Precista, de exemplu), unde toti invitatii parcheaza dupa cum ii taie capul si experienta de sofer, situatia capata o serie de conotatii chiar tragice. Soarele bate de zor, aerul conditionat nu face intotdeauna fata (asta pentru fericitii cu niste masini mai de Doamne-ajuta), iar nervii se aduna molcom dar constant, fiind in cele din urma descarcati la cele mai interesante adrese: mirii care au blocat traficul, incepatorul care nu se risca pe galben, dobitocul care taie fata, politia care sta degeaba si asa mai departe.
La iarba
Dupa episodul urban, finalmente se ajunge la iarba verde. Insa belelele nu se opresc. Altii, mai inspirati sau pur si simplu mai matinali, au ocupat toate locurile bune. Asa ca urmeaza goana dupa „aur”, adica gasirea unui locsor cat de cat la umbra, mai ferit, sa se poata parpali in liniste un mititel sau niscaiva fleicute. Pe malul apei este, indeobste, imposibil. Cel putin in Gheraiesti. Ori e malul plin de jeg, ori au fost altii care au luat-o inainte. Asa ca, plini de resemnare, amatorii de gratare cauta un loc ferit prin parc. Daca nu au gratar propriu, este o alta belea. Gratare sunt putine si mereu ocupate, iar asteptarea nu este deloc potrivita, mai ales cand aerul este plin de arome care imbie papilele gustative. Plus ca, unde este un gratar al boborului, inevitabil este si cel putin un amator de manele care taie cheful celor mai putin dornici de perversitati acustice. Finalmente, dupa ceasuri de asteptare, se prajesc carnurile luate de pe unde-o fi, se bea o bere si se sade la soare. Alte belele apar la plecare. Nu sunt cosuri de gunoi suficiente, cel putin pentru cei ce se indura sa mai si stranga pungile, caserolele, bidoanele din plastic. Eventual, se pune totul in sacose si se arunca la ghena de acasa, care de cele mai multe ori da pe afara de incantare. O zi de vara la iarba verde, in locurile abordabile de catre bacauani, imbina dulcele si amarul. Lipsa betoanelor e compensata de lipsa gratarelor, lipsa locurilor de parcare sau de lipsa de bun simt. Plus ca, la intoarcere, este aceeasi aglomeratie. Bine ca-i vara.
Metoda de compromis
O alta varianta, mai putin obositoare, este a gratarului in fata blocului. Oamenii scot scaunele din casa, pun ochii pe un petic de iarba alaturi de bloc, fac un foc, prajesc trei mici, iau un bidon cu bere si au rezolvat problema. In semn de multumire, nu o data uita sa mai si stranga deseurile. Nu de alta, dar daca revin saptamana viitoare sa simta ca locul le apartine. Pai daca este o asa abundenta de spatii verzi bine amenajate, bine pazite si, mai ales, bine dotate…
Scris de Emilian Berceanu
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
