Pâna în 1918, granița de vest a județului Bacău era și frontiera natională, Transilvania aflându-se în componența Ungariei sau fiind principat independent. La Palanca era granița, cu punctul vamal românesc, în vreme ce Ghimeșul era punctul de vamă maghiar.
Granița a fost desființată dupa Unirea din 1918 dar a fost reînființată după Dictatul de la Viena, în 1940, când Ungariei i-a fost atribuit Ardealul de Nord. După război, a fost desființată, din nou.
Imaginea înfățișează zona de graniță, care era reprezentată de podul de cale ferată (acesta nu se vede în poză). Biserica de pe deal este a Ghimeșului, acolo au loc slujbele de Rusaliile Catolice, când vin pelerinii maghiari.
În stânga imaginii lânga calea ferată se vede un canton feroviar. Acesta era cel mai estic canton al căilor ferate austro-ungare. Acum este proprietate privată și amenajat ca punct muzeistic.
În dreapta, în afara pozei, la șosea, pe un dâmb este, astăzi, mormântul și monumentul sublocotenetntului Emil Rebreanu, fratele scriitorului Liviu Rebreanu, care a fost spânzurat de austro-ungari în timpul războiului pentru că ar fi vrut să treacă la români. Întâmplarea l-a inspirat pe Liviu Rebreanu să scrie romanul Pădurea Spânzuraților.
