Gramatica Academiei şi utilitatea ei

Chiar dacă nu se vede, conţinutul manualelor de limba română de mai ieri şi de azi a avut şi are drept model tratatul de gramatică elaborat în 1963 de colectivul Institutului de Lingvistică al Academiei Române (coordonatori, Al. Graur, Mioara Avram şi Laura Vasiliu). Pe scurt, i s-a spus GA („Gramatica Academiei“), iar celei din 2005, GALR („Gramatica Academiei – limba română“). (De fapt, ediţia I a GA a fost oferită publicului în 1954, după ce în 1948, în cadrul reformei învăţământului, lingviştii bucureşteni au decis să elaboreze respectivul tratat.)

După trei ani, adică în 1966, a apărut „Ediţia a II-a revăzută şi adăugită“, iar în 2008, păstrând cadenţa, s-a tipărit un „Tiraj nou, revizuit“ din GALR. Pentru cei ce deţin ediţia din 2005, precizăm că tirajul din 2008 aduce câteva noutăţi, între care cea mai importantă este introducerea unui nou capitol, „Complemente.

Prezentare generală“ (definiţie, caracteristici, tipologie, ierarhizare). Alte diferenţe între cele două tiraje se referă la adăugarea de explicaţii, note şi exemple suplimentare, la consecvenţa în utilizarea unui termen în ambele volume, la „refacerea Indicelui de materii“, precum şi la rezolvarea inerentelor erori de corectură, „de la cele de literă până la cele care privesc interpretarea unor exemple, neclarităţi în redactare, neglijenţe în indicarea surselor şi a bibliografiei“ (GALR, I, p. VI).

S-a spus, încă din 2005 (an de referinţă în lingvistica românească, pentru că atunci a apărut şi DOOM2), că nu este altă ediţie a Gramaticii Academiei, ci este o nouă gramatică. Se au în vedere nu numai progresele înregistrate de limba română contemporană, ci şi „cercetările realizate în intervalul care desparte cele două descrieri“ (1963 vs 2005) (Prefaţă, p. VII). „Introducerii“ din 1963/1966 (pp. 5-28) îi corespunde un capitol mai amplu (pp. 5-36), „Unităţile limbii“, explicitat în nu mai puţin de 51 de subtitluri, în 2005/2008. Volumul I, care în 1963 se ocupă de morfologie, în 2005 se numeşte „Cuvântul“, iar „Sintaxa“ de atunci s-a preschimbat în „Enunţul“ şi are 1033 de pagini. Fragmente din această nouă gramatică sunt reproduse în unele manuale de limba şi literatura română, dar pentru ciclul gimnazial – unde limba română se predă în sistem concentric şi deci e nevoie de un fond de cunoştinţe suplu, organizat în numele logicii intrinseci a sistemului – încă se aşteaptă momentul spre a fi măcar recomandată GALR.

Şi totuşi, am găsit zona beneficiară total a noii gramatici – ciclul masteral -, mai ales volumul al doilea, „Enunţul“, în care organizarea sintactică este pe grupuri (verbal, nominal, adjectival, adverbial, interjecţional şi prepoziţional), iar construcţiile şi funcţiile sintactice, ca şi organizarea discursivă sunt mai degrabă ale teoriei comunicării decât ale limbii.

Cursul de (Bio)grafia textului literar, din anul al II-lea, este cel mai avantajat, de vreme ce prelucrarea nivelurilor limbii identificate într-un discurs artistic depăşeşte stadiul analizei directe, proiectând direcţii dinspre semiotică şi pragmatică, prezente doar în GALR. Recent, masteranzii de la Litere (programul „Cultură şi literatură română“) s-au întâlnit cu Mihaela Gheorghe, prof.univ.dr. la Facultatea de Litere a Universităţii „Transilvania“ din Braşov, coautoare la GALR, căreia i-au transmis bucuria utilităţii tratatului în elaborarea lucrărilor de seminar şi de disertaţie. Iar noi am alergat la Bibliotecă, am adus cele două volume, pe care cu dragoste de adevăr şi frumos oaspetele a notat: „Cele mai calde gânduri şi urări de succes Filologiei băcăuane – Mihaela Gheorghe“.