Intrebare la Radio Erevan: “Este adevarat ca lui Grigori Grigorev Grigorovici i s-a dat o masina Volga neagra?”. Raspuns: “E adevarat ca e vorba despre Grigori Grigorev Grigorovici. Dar nu era neagra, era rosie. Si nu era Volga, era bicicleta. Care nu i s-a dat, i s-a furat!” Intrebare la Radio Bacau: “Este adevarat ca primarul Romeo Stavarache va reabilita 100 de blocuri incepand cu 2006?”. Raspuns: „E adevarat ca e vorba despre Romeo Stavarache. Dar nu erau 100, erau 4. Si nu din 2006, ci doar din 2012. Si unul va fi reabilitat a doua oara!”
Nu-i asa ca umorul ne poate salva din situatiile absurde in care viata, nemiloasa si cinica, ne arunca de prea multe ori? Daca ar fi vorba doar despre reabiliatarea blocurilor (o problema serioasa si urgenta, de altfel), am fi mai relaxati. Dar atunci cand nu iti pasa de cei 622 de bacauani cu dizabilitati care nu si-au primit indemnizatia nenorocita de 525 de lei, ne piere zambetul de tot. Pentru ca nu mai este vorba despre incompetenta administrativa si/sau minciuna pe fata. Asistam la o dovada palpabila a lipsei de suflet din partea unora care nu mai stiu – daca au stiut vreodata – ce e nevoia. Intr-un Bacau care, oricat ar fi de saracit tot mai are cetateni care isi platesc onest taxele si impozitele, nu putem asista indiferenti la chinurile unor oameni pe care viata i-a lovit deja prea mult. Nu trebuie sa mai vina si unii ce propun si voteaza tot felul de furtisaguri si aberatii pentru a-i rani inca o data. Facem apel la cei care mai au o bruma de omenie si le solicitam sa rezolve aceasta inacceptabila situatie. Sunt convinsi ca si locatarii din cele patru, pardon, trei blocuri ce urmeaza (?) a fi reabilitate vor mai astepta inca vreo cateva luni. Ce mai conteaza dupa ce-au rabdat sase ani?
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
