În 1929, stația CFR Faraoani a fost redenumită „Gheorghe Buzdugan” în onoarea înaltului regent, un om de stat discret, dar influent.

Gheorghe Buzdugan (1867–1929) a fost una dintre figurile importante ale României interbelice, cunoscut mai ales pentru rolul său de regent al Regelui Mihai I, între 1927 și 1929. Deși nu a fost un politician de prim-plan, el a jucat un rol esențial în menținerea stabilității monarhiei într-o perioadă de tranziție dificilă pentru țară.

Cariera juridică și ascensiunea spre Regență

Înaltul regent Gheorghe Buzdugan s-a născut la Focșani pe 10 februarie 1867. A făcut liceul și facultatea de drept la București. În 1892 a fost numit substitut la Tribunalul din Târgu Neamț, apoi a fost mutat la Râmnicu Sărat și Covurlui, unde, în 1895, a ajuns judecător. În 1900 a fost ales președinte al Tribunalului din Dorohoi, iar în 1905 a devenit consilier la Curtea de Apel și ulterior la Înalta Curte de Casație și Justiție. După Primul Război Mondial, în 1919, a fost ales președinte al Secției I de la Curtea de Casație, iar în 1924 a devenit prim-președinte al acesteia.

În urma schimbării succesiunii la tronul României, pe 20 iulie 1927, alături de Principele Nicolae și Patriarhul Miron Cristea, a depus jurământul ca membru al Regenței, după moartea Regelui Ferdinand I. În această calitate, Buzdugan a fost mai degrabă un garant al legalității decât un factor decizional activ, fiind mai puțin vizibil în viața politică. Moartea sa prematură, în octombrie 1929, a fost un moment crucial pentru soarta Regenței, care a început să-și piardă credibilitatea, contribuind la revenirea lui Carol al II-lea pe tron în 1930.

Gheorghe Buzdugan a fost înmormântat la Gheorghe Doja

Gheorghe Buzdugan și familia sa au avut proprietăți în județul Bacău, iar unele dintre acestea au rămas în atenția publicului și după moartea sa.

Un exemplu notabil este Conacul Gheorghe Buzdugan, situat în satul Gheorghe Doja, comuna Răcăciuni, județul Bacău.

Construit între 1906 și 1909, conacul a fost un loc de întâlnire pentru personalități marcante ale vremii, printre care Ionel Brătianu, Nicolae Titulescu, Ionel Teodoreanu, Regele Ferdinand și Regina Maria.

Astăzi, clădirea rămâne un simbol al istoriei și arhitecturii aristocratice din Moldova.

Dealtfel, aici a și fost înmormântat când a murit, la 62 de ani, în 1929. La moartea sa, prefectul județului Bacău a adresat o telegramă Direcțiunii Generale CFR, cerând preschimbarea numelui stației Faraoani în „Gheorghe Buzdugan”.

Conform presei vremii, aceeași solicitare a venit și din partea autorităților CFR din Bacău și Faraoani, precum și a locuitorilor din zonă.

Direcțiunea Generală CFR a aprobat această cerere, astfel încât, la sosirea trenului mortuar cu sicriul regentului, stația purta deja noua denumire.

Pentru transportarea rămășițelor pământești ale înaltului regent din București în stația „Gheorghe Buzdugan”, a fost format un tren special mortuar.

De asemenea, în municipiul Bacău, pe strada Oituz nr. 32, se află o clădire care a aparținut familiei Buzdugan. Aceasta a fost subiectul unor litigii privind dreptul de proprietate, existând revendicări din partea unor moștenitori ai regentului.

Moștenirea sa istorică

Gheorghe Buzdugan a fost un om de stat discret, dar de o importanță considerabilă în perioada interbelică. A fost un garant al continuității instituționale, iar moartea sa a accelerat schimbările din monarhia românească. Legăturile sale cu Bacăul, prin proprietățile pe care le-a deținut, rămân o dovadă a influenței sale în zonă și a poziției sale în elita vremii. Astăzi, memoria lui Gheorghe Buzdugan este păstrată prin aceste edificii istorice, dar și prin contribuția sa la menținerea echilibrului politic într-un moment de cumpănă pentru România.

Ce este regența?

Regența este o formă de guvernare temporară instituită atunci când un monarh nu poate domni din diverse motive, cum ar fi minoratul, incapacitatea sau absența. În cazul României, Regența din perioada 1927-1930 a fost instituită după moartea Regelui Ferdinand I, deoarece moștenitorul tronului, Mihai I, era minor. Regența, formată din Principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan (înlocuit ulterior de Constantin Sărățeanu), avea rolul de a exercita prerogativele regale, menținând stabilitatea statului și respectarea Constituției până la atingerea majoratului regelui.