Împliniți aproape un an de prim mandat în fruntea Primăriei Oituz, comună cunoscută pentru ospitalitate, locuri frumoase, dar și ca una dintre cele mai mari comunități rurale din județ. Atunci când ați candidat, ați știut ce înseamnă a conduce o asemenea obște?
Nu știam ce găsesc aici, asta a fost cea mai mare temere, însă cam știam în ce mă bag, ceea ce a fost o motivație în plus. Eu am lucrat toată viața în mediul privat, ca director tehnnic al unei mari firme de transport. Însă un an și jumătate am fost și viceprimar, fiindcă n-au vrut câțiva să mai fie și am acceptat eu. Am văzut atunci realitatea, că o comună atât de mare și cu potențial a ajuns să fie codașă. A avut fonduri suficiente, dar cu toate acestea nu funcționa nimic: nici canalizare, nici aducțiune cu apă, nici altele. M-a uimit lipsa de interes a autorităților locale pentru problemele comunității. Simțeam că se poate schimba ceva și am vrut să demonstrez acest lucru.
Cum ați resimțit trecerea din sistemul privat în cel bugetar al administrației?
Nu a fost în nici un caz vorba despre confort sau partea financiară. În privat aveam salariul de bază de 18.000 de lei pe lună. Am ieșit la pensie când am plecat de la firmă, deși puteam să o fac mai repede, fiindcă am lucrat în domeniul fizicii atomice la “Gaz Metan”. Eram obișnuit deja cu un ritm intens de muncă, îmi place să fiu activ, dar în Primărie nu am regăsit același spirit. Am întâlnit și delăsare printre funcționari, dar cred că am corectat acest aspect, iar acum se semnează chiar și condica de prezențe, ceea ce nu prea se făcea înainte. Am considerat că puterea exemplului contează, așa că eu vin primul și plec ultimul de la serviciu, nu folosesc mașina Primăriei, tocmai ca să beneficieze de ea din plin personalul, să fie cât mai operativ, și alte lucruri de acest fel, necesare pentru buna gestionare a unei comune foarte mari, ca a noastră.
Există oportunități concrete de dezvoltare a comunei?
Am avut discuții la Camera de Comerț și Industrie, cu domnul președinte Doru Simovici, ca în cazul în care apar invesitori în această parte a județului să fie direcționați către noi. De curând a venit un austriac, care se ocupă de împăduriri, care vrea să facă o pepinieră pe patru hectare de pământ, ce va fi o exploatare administrată de un specialist din comună și va crea 15 locuri de muncă. A mai venit un antreprenor care a cerut în concesiune jumătate de hectar de pământ pe care va ridica o unitate de producție a conservelor cu fructe de pădure, ceea ce ar crea 150 de noi locuri de muncă. În comună mai există și alți investitori care contribuie semnificativ la bugetul local.
Aceste noi locuri de muncă din comună mai sunt tentante?
Este o mare problemă această plecare a tinerilor în afara țării. Există multe oferte de locuri de muncă pe plan local, de care ar putea beneficia oamenii aflați în ajutor social, însă nu prea se găsesc doritori, se mulțumesc cu puținul lor. Dintre cei plecați s-au întors unii ca să investească aici.
Prin urmare, sunteți mulțumit de veniturile la buget…
La capitolul “Finanțe” stăm destul de bine. Am început să facem mai multă economie decât se făcea altădată. Avem bani destui să ne cofinanțăm proiectele. Dintre acestea l-aș aminti pe cel care privește asfaltarea drumurilor. Un alt proiect vizează construirea unui dispensar. Consiliul Local a mai aprobat cumpărarea unei basculante de 10 tone pe sistem 4×4, dat fiind că este zonă muntoasă, Poliția Locală va primi și ea o mașină, fiindcă vrem să întărim sistemul de siguranță, să fie ordine și disciplină, vrem să extindem Primăria astfel ca să avem și o sală de oficiere a cununiilor, dar mai sunt și alte intenții, precum consolidarea celor cinci poduri peste râul Oituz și multe altele.
Totul pare să fie roz. Totuși, ce nu merge bine la Oituz?
Avem o mare problemă cu gunoaiele. Tarifele serviciilor de salubritate îi nemulțumesc pe oameni. Dar culmea este că oamenii s-au obișnuit să arunce gunoaiele în râuri, iar noi, ca Primărie, plătim amenzi și cheltuim foarte mult să colectăm și să transportăm deșeurile. Am făcut un program cu parohia din Hârja și cu elevii de la școli, pe o perioadă de patru săptămâni, pentru ecologizarea Văii Oituzului. De altfel, săptămânal trimit oameni la curățenie, pentru că, de exemplu, cei de la Drumuri Naționale nu își curăță parcările. Oamenii nu s-au învățat încă să își ducă gunoiul și uneori trebuie puțin strânși cu ușa. Nu mai vorbim de colectare selectivă…
Vorbind despre latura strict personală, cum se împacă activitatea de la Primărie cu spațiul privat, al familiei?
Am o familie închegată, o fată în clasa a XI-a. Din punct de vedere material nu am nicio problemă, ba chiar stau foarte bine la acest capitol, după cum demonstrează și declarația de avere publicată pe site-ul Primăriei. Vede oricine acolo că nu am venit pentru bani la Primărie. Familia nu a avut nimic de obiectat că m-am apucat de această muncă în administrație. Privim, fiecare, lucrurile în mod firesc.
Este real riscul de a semna documente “ca primarul”, în sensul că o semnătură pusă acolo unde nu trebuie atrage furtuna procurorilor anticorupție?
Eu, personal, n-am nicio jenă, nicio frică, nicio reținere să semnez ceva. Există în primărie oamenii de specialitate care mă ajută și în care am încredere. Îi pun să studieze, să semneze, eu contrasemnez, verific. Dacă ai gânduri curate n-ai ce să pățești. Există multe tentații, mai ales că vin mulți oameni dispuși să dea mită. Dar le spun să își rezolve treburile pe fluxul legal, ca să nu vină cineva “să îi ia”. Să zicem că acum iei sau dai mita, dar când va veni controlul peste doi ani poate să îți ia dublu înapoi sau chiar să îți dărâme casa pe care ți-ai făcut-o ilegal.
Ce v-a indus această siguranță?
Am avut norocul să văd o mare parte a Lumii: SUA, toată Europa, sud-estul Asiei, Mexic. Mi-a plăcut să observ viața de acolo și am învățat din aceste experiențe. Am văzut cum se lucrează în administrație sau care este relația între autorități și cetățeni, cum muncesc oamenii sau cum merg sau ce fac pe stradă, pur și simplu. Am văzut cum se mulțumesc uneori cu puțin și fac mult pentru societate. Toate acestea mi-au format niște repere de gândire și mă ajută. Am întâlnit mentalități diferite. Altfel gândește neamțul decât noi. Cu angajații Primăriei am organizat câteva excursii împreună, ca să ne cunoaștem mai bine, spre Sighetul Marmației, spre Tușnad. Am pus eu de la mine mai mult, au mai pus și alții de la ei, și au fost folositoare aceste ieșiri. Trebuie să lucrăm ca o echipă eficientă, fiindcă avem o responsabilitate mare. Știu că toată lumea așteaptă mult de la mine.
“Ne-ar trebui mai multă ordine și disciplină. Încă avem legi care permit unora să ocupe locuri de muncă pe care nu le merită. Și care nu pot fi înlocuiți cu alții mai buni fiindcă sunt protejați de aceste legi. În domeniul public există încă prea mare siguranță a postului, ceea ce nu aduce neapărat performanță. Asta nu se întâmplă în alte locuri din lume. Ca oameni pur și simplu nu ne deosebim prea mult de alte nații, dar ceea ce ne deosebește totuși este aplicarea legii”.
Comuna Oituz este una dintre cele mai mari comunități rurale din județul Bacău, cu peste 8.000 de locuitori, poartă de intrare în Ardeal, spre Brașov. Prima atestare a zonei datează din 1410. Comuna a purtat numele Grozești până în 1968. A fost și sub administrarea Imperiului Austro-Ungar până la Unirea din 1918. Comuna Oituz a fost scena bătăliilor din Primul Război Mondial 1916-1918, datorită poziției sale geografice fiind una dintre cele mai joase trecători (866 m) dintre Transilvania și Moldova. În cinstea eroilor căzuți pe aceste meleaguri a fost ridicat ”Monumentul eroilor cavaleriști” și au fost înființate două cimitire ale eroilor, în Oituz și Poiana Sărata.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
