“Generaţia de aur” a Bacăului devine tot mai săracă

Radu Cârneci, considerat unul dintre cei mai profunzi creatori de poezie de dragoste din literatura română, a trecut la cele veșnice, la vârsta de 89 de ani.

„Mi-a izbutit o viaţă plină de întâmplări şi chiar de evenimente care mi-au determinat destinul – uneori spectaculos. Steaua mea – din Vărsător – m-a zidit, m-a protejat, m-a împodobit cu fapte ale binelui şi frumosului”, spunea Radu Cârneci într-unul dintre interviurile eveniment din presa de specialitate.

Născut pe 14 februarie 1928, în satul Valea lui Lal – comuna Pardoşi, judeţul Buzău, a absolvit Facultatea de Silvicultură din Braşov în1954 şi Academia de Studii Psihologice şi Sociale din Bucureşti. A lucrat la ICAS Hemeiuşi, iar în 1964, împreună cu mai mulţi scriitori, a iniţiat seria nouă a Revistei ATENEU, fondată în 1925 de Grigore Tabacaru şi George Bacovia, pe care a condus-o până în 1972.

Sub direcţia lui Radu Cârneci, Ateneu şi-a asumat rolul formativ, de descoperire şi promovare a tinerilor talentaţi, de aici au intrat în viaţa literară scriitori de primă însemnătate, începând cu George Bălăiţă, Ovidiu Genaru, Mihail Sabin, Vlad Sorianu, Constantin Călin, Const. Th. Ciobanu, continuând cu George Genoiu, Ioanid Romanescu, Horia Gane, Sergiu Adam, Calistrat Costin etc.

„Ateneu a fost o şcoală de literatură, de critică literară, de istorie literară, ea, revista, are o Misiune. Noi ne-am îndeplinit-o, urmaţi voi! Vă doresc suscces”, spune emoţionat “poetul sonetelor”, la împlinirea a 50 de ani de la prima ediţie a seriei noi a revistei Ateneu. De numele lui se leagă şi primul festival George Bacovia”, organizat în anul 1971, unul dintre cele mai mari organizat în acea perioadă în România. A fost printre promotorii ridicării unei statui a poetului George Bacovia în Bacău, iniţiativă materializată cu ocazia Festivalului, operă a sulptorului Constantin Popovici.

În 1972 este ales secretar al Uniunii Scriitorilor, transferându-se la Bucureşti, iar după patru ani devine şef al secţiei de literatură şi artă la revista „Contemporanul“, funcţie pe care o deţine până în 1990. Radu Cârneci a debutat cu poezie în 1950 în revista „Tânărul scriitor”, publicând în prolifica sa activitate de poet și traducător peste 40 de volume, printre care se numără “Cântarea cântărilor”, “Heraldica Iubirii”, “Temerile lui Orfeu” şi “Sonete”.

În 1990, Radu Cârneci a reînfiinţat, la Bucureşti, revista „Neamul Românesc“, publicaţie a Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de pretutindeni, înfiinţând un an mai târziu editura Orion (1991-2008), de asemenea, a fost şi director executiv al Fundaţiei Naţionale “Izvoare” pentru protecţia Naturii şi Artelor în România.

Asiduu şi remarcabil traducător, Radu Cârneci lasă posterităţii numeroase volume şi antologii de o rară frumuseţe din literatura universală. A fost distins cu Premiul Academiei Române pentru “Timpul Judecător””, iar pentru “Cântând dintr-un arbore” a primit Premiul Uniunii Scriitorilor.

În 2014, Revista Ateneu îi acordă Premiul Opera Omnia, pentru întreaga activitate, de altfel, poetul Radu Cârneci a fost prezent la toate întâmplările fericite ale culturii băcăuane, dar mai ales ale Revistei Ateneu.