Gaura neagra a Bacaului

Nu v-ati saturat de CET? Nu vi se face sila când auziti de nesfârsitele probleme ale sistemului de termoficare, de mizeriile – la propriu vorbind – care s-au perpetuat de la an la an prin tot Bacaul, transformându-l intr-un… catun cu rang de oras european.

Mai puteti suporta facturile la caldura si apa calda umflate in mod aiuristic, precum se dezvolta Fat Frumos in povestile de adormit copiii – intr-un an cât altii in zece? De fapt, pâna la urma, totul este o poveste, e-adevarat, extrem de trista, din pacate, de adormit…fraierii.

Caci, bag sama in prostia mea, cam asa ne socot domnii ce – zice-se – ne dau apa calda la robinet si…caldura (mai mare rusinea!) in calorifere. Personal, in naivitatea mea, chiar speram la ceva fain când se renova, prin anii ’90, CET-ul, chiar credeam in tromboanele de pe atunci. Mai ca eram sa renunt la centrala mea pe gaz si sa revin la sistemul centralizat. Har Domunului ca mi-a functionat neuronul de rezerva!!!

Altfel, as fi stat in frig si acum si m-as fi spalat la lighean, cu oalele clocotind pe toate patru ochiurile de la aragaz (plus cele de la vecina). Domnilor, vreau sa-l vad si eu pe gospodarul urbei care se va naste vreodata ce o sa imi spuna raspicat: Da, mosule, aveti dreptate. Centrala orasului este o mare gogomanie, o uzina de ars bani, un esec total, la care sunt decis sa renunt, pentru binele comun al bacauanilor pe care ii pastoresc.

Da, oameni buni, am curajul sa inchid aceasta magaoaie si sa o vând la fier vechi, caci numai asa as putea sa mai scot ceva bun din ea. Altfel e…gaura neagra a Bacaului. O gaura pe care se inghesuie sa o pupe doar cei care inca mai spera ca e vaca lor de muls. Si-atât.