Așa istorie, mai rar: cică într-un garaj hărăzit demolării, undeva în spatele a două cauciucuri uzate, se putea zări o adâncitură îngustă, sub forma unui șanț de scurgere. Șanțul nu era însă șanț, ci un portal magic. Proprietarul garajului, un inginer cam sărit de pe fix, îl descoperise întâmplător, în ziua eclipsei din 1999, în timp ce dibuia un ultim borcan cu castraveciori murați.
De atunci, n-a existat săptămână în care inginerul să nu utilizeze portalul pentru a-și vedea ibovnica, o unguroaică focoasă din Cluj cunoscută într-o delegație. Evident, totul fără știrea soției, o educatoare cumsecade venită la oraș dintr-o comună de prin Bucovina. Numai că educatoarea dăduse și ea în mod accidental peste portal într-o zi de iarnă, căutând de zor o pereche de cizme vechi, dar revenite la modă, cu care dorea să se afișeze la serbarea de final de an.
În loc de cizme și de serbare, nevasta inginerului s-a trezit la un bal din satul natal, dansând obraz la obraz cu iubirea sa din tinerețe, un țăran agricultor devenit patron de magazin mixt. Și uite așa, amantlâcul de dincolo de munți și-a găsit perechea infidelă dincoace de ei.
Focul dublului amor a continuat ani în șir. La fel și călătoriile clandestine: el spre Cluj, ea spre Bucovina. De curând, însă, a avut loc o mare dandana. Dracu știe cum, portalul și-a schimbat caracteristicile, permițând și călătoriile în timp, nu doar în spațiu. Și uite așa s-a trezit inginerul într-un Cluj al viitorului, cu inscripții biligve în engleză și maghiară.
Când a zărit o statuie cu Emil Boc în chip de burger, strivit între două felii de pâine din bazalt și având un ardei iute băgat pe gât, inginerul s-a întors îngrozit acasă, în prezent, pentru a povesti autorităților ce văzuse în Koloszcity. L-au internat de urgență la psihiatrie.
În timp ce soțul era băgat în cămașă de forță, soția avea și ea parte de o călătorie-șoc: în locul peisajului bucolic, era întâmpinată de un tablou cazon cu sârmă ghimapată și depozite de armament pe care scria în chirilică.
Dând peste săgeata-indicator „Vladimirgrad 1500 km”, educatoarea a luat-o la goană către prezent, închizându-se în apartament și pândind pe după jaluzele. Cel mai rău a pățit-o însă un funcționar al Primăriei, însărcinat cu supravegherea demolării garajelor.
Vrând să se ferească de lama buldozerului, slujbașul a pășit peste portal, numai că, făcând-o cu spatele, a nimerit în trecut, în Bacăul cenușiu al anilor 50. Șapca ciudată, hainele străine și masca chirurgicală au atras atenția cetățenilor vigilenți, care l-au umflat, ducându-l la Siguranța Statului.
Telefonul mobil, pe care funcționarul îl sosese pe furiș pentru a da șefului său mesajul „mau răpit”, i-a fost fatal noului dușman al poporului. Și în trecut, unde aparatul a fost considerat drept o stație de emisie/recepție pentru a lua legătura cu imperialiștii, dar și în prezent, unde șeful direct de la Primărie a luat totul ca pe o farsă de prost gust, motiv pentru care a propus sancționarea glumețului cu zece la sută din salariul pe trei luni.
