În timp ce Europa era cuprinsă de furia războiului, o scenă aparent obișnuită de la Gara Bacău capta privirile și inimile celor care o priveau.
Într-o zi înnourată, soldați cu cartușiere la centură patrulau printre călători, amintindu-ne că războiul își făcuse deja prezența simțită și în acele locuri de aparență liniștită.
Pe peron, un amestec de oameni, majoritatea țărani, așteptau trenul cu priviri îngrijorate sau obosite, cu speranța sau teama lipindu-li-se de fiecare rând de riduri de pe chipuri.
În această imagine, banalul și extraordinarul se întâlnesc într-o armonie tensionată, iar gara devine o scenă vie a istoriei în mișcare.
