Eu încă mai cred în dragostea pentru meserie. Eu mai cred încă în puterea artei. Eu mai cred încă în marile idei, în viziunea creatoare-care apare cu trudă, nesomn…
Eu nu mai cred de mult în teatru. Eu cred în forţa lui, în menirea lui: aceea de a păstra Umanitatea la cota creaţiei divine. Nu mai cred în spectaculos, ci doar în Umanitatea pe care o poţi redescoperi prin mecanismele teatrului: dramaturgie, regie, scenografie, arta actorului. Vorbesc de ultimii 20 de ani, în care, Teatrul Municipal „Bacovia” a atins nişte culmi prin spectacolele: Tango, Un tramvai numit dorinţă, Play Strindberg, D’ale Carnavalului, O scrisoare pierdută, Miss Julie, Nora – Dumitru Lazăr Fulga, Frumoasa călătorie a urşilor Panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt, Jocul de-a vacanţa, Angajare de clovn, Regele moare – dramă, Neghiniţă, Oblio, Cipollino-animaţie – Gheorghe Balint sau Requiem (Alexander Hausvater), Dragoste în patru tablouri (Theo Herghelegiu), Casa Bernardei Alba (Gelu Badea), Auto (Claudiu Goga), We are Kamera, Călin (povestea modernă) – Horia Suru.
Teatrul acesta a avut parte mai mult de furtuni…
Dar întotdeauna, a reuşit să o ia de la capăt. E viu pentru că musteşte de Umanitate. A avut mereu zâmbetul pe buze. Datorită puterii de a îndura: „Să ştii să-ţi porţi crucea…”
Este, ori Domnişoara Zamfirescu, aşteptând trenurile în gară, ori Blanche du Bois aruncând mărgăritare porcilor, ori O Şcubufloaie, azvârlind adevăruri crude într-o gară Vârciorova…
Teatrul Municipal „Bacovia” există.
E o „canoe de hârtie”… plutind în bătaia valurilor, a vânturilor, a vremurilor. O canoe însufleţită de actorii ei.
„Voi căuta împreună cu actorii
În Întuneric
Lumini stelare.” – (Aureliu Manea)
Eliza Noemi Judeu,
Manager Teatrul Municipal „Bacovia”
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
