E început de aprilie și ar trebui să fie frumos afară, să merg la școală și să mă pregătesc pentru excursia la București. Dar nu e așa! În România e situație de urgentă, pe motiv de Coronavirus (COVID-19).
Toate școlile s-au închis iar de două săptămâni nu am mai ieșit din casă. E foarte plictisitor, dar necesar, iar persoanele care nu înteleg să stea în casă sunt cele în vârstă.
În iarna care tocmai s-a sfârșit nu am văzut zăpada, și nu am putut merge la săniuș. În urmă cu vreo câteva zile a nins și vremea aceasta cred că ne-a dezamăgit pe toți.
În această vacanță m-am gândit mereu la copilărie, la momentele când mâncam înghețată sau când mă plimbam cu bicicleta. Chiar văd cum părinții își pierdeau răbdarea cu mine. Nu puteam să-mi țin echilibrul! Timpul a trecut iar vremea maturizării se apropie…
Jocurile și plimbările cu rolele sau cu trotineta vor dispărea. „De ce lumea se maturizează?” Probabil e o întrebare la care se gândesc mulți copii. Aceștia trebuie să-și trăiască atât cât pot copilăria deoarece, odată crescuți, nu mai pot da timpul înapoi.
Stând acasă atatea zile, am mai descoperit ceva. O pasiune pe care o practic în fiecare zi, câte cinci minute maxim. Binoclul mă ajută să văd până și cele mai îndepărtate locuri. Dealul Măgura este unul dintre acestea.
Dacă priviți cerul, puteți vedea o magie adevărată, puteți descoperi diferite forme ale norilor, zborul păsărilor și multe lucruri avute doar cu imaginație. Fiecare are personalitatea lui, așa că nu pot spune în cuvinte ce văd pe cer când ascult muzică. Vă invit și pe voi să încercați!
E foarte relaxant!
Ștefana – Victoria Nica, clasa a VII-a, elevă la Școala „Al.I.Cuza” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
