Ce e frumos se duce repede, se stie, astfel ca despre zilele pline de teatru, de asteptari, de zumzet si emotii, vorbim acum la trecut. Marti a fost ultima zi a Galei, cea de-a cincea, în care am vazut doua recitaluri.
Primul a fost sustinut de Andrei Mosoi (Producator: „Russian Stage” Berlin). Ceea ce a adus el în concurs a fost interesant ca tema, fiind vorba despre o dramatizare dupa Yukio Mishima, dupa scrierile 
acestuia cu caracter autobiografic. Dar show-ul „Confesiunile unei masti”, în regia Innei Sokolova-Gordon, a fost sub asteptari. Andrei Mosoi a început foarte de sus, parând grabit, precipitat, astfel ca spectacolul nu a avut un crescendo normal.
A avut text mult (toata povestea lui Mishima, cu descoperirea si acceptarea diferentei de identitate sexuala, cultul eroilor, al vietii spartane, conceptia radicala despre onoare, despre moarte, sinucidere, ma rog, cine l-a citit pe scriitorul japonez întelegea câte ceva), si a depus un considerabil efort în scena. Cu o buna conditie fizica, dar cu o dictie precara, Andrei Mosoi si-a demonstrat si aptitudinile de gimnast, de acrobat, dar multe dintre actiunile sale scenice era de-o gratuitate pura, la fel si efectele speciale, sclipicioase, facute pentru a lua ochii. În concluzie, multa vânzoleala pentru un rezultat minor.
Ultimul recital din concurs a fost al Florinei Gazdaru, si s-a intitulat „Eu, mama si bunica” (productie independenta, Bacau), adaptare a unui text dupa Krzysztof Bizio, facuta de Firuta Apetrei, care a asigurat si regia. Amândoua au facut treaba buna, si recitalul s-a bucurat de succes la public, pe drept cuvânt. Florina Gazdaru a intrepretat trei femei din generatii diferite, din aceeasi familie, mama, fiica si bunica, izbutind sa individualizeze expresiv, credibil, si cu o doza de umor, pe fiecare dintre acestea. Florina Gazdaru a umplut scena prin aplomb, vivacitate, truculenta, prin jocul ei policrom si atasant.
M-am bucurat vazând evolutia ei, asa cum m-am bucurat ca în Gala a fost prezentat ca recital extraordinar „Calin (povestea moderna), cu Eliza Noemi Judeu (despre care am scris în ziarul nostru, dupa premiera lui).
Dar principalul câstig al manifestarii a fost recâstigarea publicului, care a fost numeros si foarte participativ. La a noua editie, pot sa afirm ca aceasta Gala chiar si-a format un public al ei, l-a crescut, si când spun asta ma refer la liceenii care au fost cooptati în desfasurarea evenimentului. Buna a fost si selectia concurentilor, de apreciat este si ideea colocviului de dramaturgie si, mai ales, a concursului de monodrama, simpatici au fost prezentatorii, mai cu seama Bogdan Matei (imaginativ si haios cu happening-urile lui), în totul, a fost frumos. Ne mai dorim astfel de evenimente artistice izbutite.
