Cu trei reprezentatii in concurs, doua spectacole extraordinare, o lectura publica neasteptata, dar binevenita si inca una anuntata, tot neasteptata, dar amanata, cea de-a treia zi a Festivalului International al Recitalurilor Dramatice Gala Star se inscrie in seria intamplarilor „simple”, raspunsuri la intrebarea CINE SUNT?
Zborul lui Brancusi
Ziua de duminica, 26 aprilie, a debutat in cadrul Galei Star, la ora 11, in Sala Mare a Teatrului Municipal Bacovia – organizatorul evenimentului alaturi de Primaria municipiului Bacau – cu un spectacol de pantomima sustinut impecabil (asa cum eu, simplul spectator l-am perceput) de artistul George Ciolpan (Brasov), un spectacol omagiu adus sculptorului Constantin Brancusi. O prestatie uluitoare data de sincronizarea gest – muzica perfecta, mesajul clar, coloana sonora superba, coerenta „marturisirii” fara vorbe a unei povesti adevarate despre drumul lui Brancusi spre „Coloana Infinitului”, despre actul creatiei in diferitele ei forme de concepere si materializare, meditatie, zbor. „Nu am cautat, in toata viata mea, decat esenta zborului! Zborul, ce fericire!”, a incheiat Brancusi spovedania despre creatie, tradusa prin pantomima, impecabil, de George Ciolpan. Spectacolul „Pasarea in vazduh” e de vazut oriunde, oricand, pentru ca te va face sa-ti raspunzi, dincolo de numele pe care-l porti, la intrebarea „cine esti?”. Nota noastra, 8.50. Starea personala: de la Masa Tacerii pana la Coloana Infinitului, voi face un popas la Poarta Sarutului.
Fetita care cara in ghiozdan fluturi in loc de manuale
O definire a eului feminin ne-a oferit-o apoi, prin gratie si vibratie, in sapte trepte, pret de 50 de minute, artista Baczo Tunde (Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timisoara), in cadrul spectacolului – al doilea de pana acum, din punctul nostru de vedere, cu sanse mari de adujdecare a Trofeului Gala Star – „7/7”. O prestatie atat de frumoasa si armonioasa, atat de incarcata de mesaj si atat de intens generatoare de emotii si gasiri de sensuri pentru „cine esti?”, spectacolul de teatru-dans al lui Baczo Tunde m-a lasat, pe mine cel putin, fara grai. si o sala plina, in aplauze in picioare, minute in sir. Cine sunt eu? Fetita din anii de scoala care in ghiozdanul mai mare si mai greu de cat mine purta in loc de manuale, fluturi , adolescenta luata de val intr-o lume cu rochii de paiete croita de canalele TV, mama, femeia de cariera, nevasta, gospodina abandonata in sine pentru truda facerii de paine pentru fiecare zi… Intre ele, cine, totusi, sunt? O metafora de nota zece, un spectacol care, oriunde in lumea asta ar ajunge, ar ridica publicul in aplauze pentru minute in sir.
Partul deranjant al lui Dali
Tot cu intrebarea „cine sunt?”, chiar daca intr-o cu totul si cu totul alta abordare, m-a lasat si Kocsardi Levente (Timisoara), cel care a avut curajul, marele curaj! (altii i-ar spune „prosta inspiratie”) sa joace un spectacol de nisa intr-un Festival adresat unui public general. „Arta partului sau Conferinta Daliniana a contelui De La Trompette”, spectacol in regia actorului, lucrat pe texte din „Jurnalul unui geniu” de Salvador Dali, a fost primul (speram ca si ultimul) din cadrul Galei care a facut ca parte din public – pe nedrept si nepoliticos!, imi asum opinia – sa paraseasca sala in timpul desfasurarii lui. E adevarat, au existat hibe de regie, spectacolul a fost prea lung, asta nu justifica insa, repet, din punctul meu de vedere, parasirea de catre public a salii. Parasire inclusiv de catre cei care si-au adjudecat statutul de oameni de cultura si care, culmea, necontenind sa vorbeasca despre bune maniere si valori oriunde si oricand, soptesc totusi in timpul spectacolelor si, uneori, mai uita chiar sa-si inchida telefoanele mobile. Nu, nu spectacolul lui Levente i-a deranjat ci… sunt cinica, desi nu-mi sta in caracter, tocmai partul lui… SALVADOR DALI! Trecand peste asta, spectacolul are de la noi, nota 7.
In afara concursului
Neprogramat, dar binevenit, a fost, in cadrul celei de-a zecea editii a Galei Star – ziua a treia – momentul de lectura publica sustinut de actorul Bogdan Matei (gazda, totodata, alaturi de actrita Florina Gazdaru, a Galei), in Cafe du Theatre, a unor fragmente din lucrarea castigatoare a Sectiunii Monodrama din cadrul celei de –a noua editii a Festivalului, „Monolog in doi cu moartea la usa” de Mircea M. Ionescu. Pentru 40 de minute, Bogdan Matei, in prezenta autorului textului si a prietenilor lui, a intrat in pielea personajului – autorul insusi, pentru a impartasi emotionant, intens, dureros, dar optimist totodata, turnura pe care viata acestuia a luat-o din momentul in care a primit diagnosticul de cancer. O poveste despre curaj, o poveste terapeutica mai mult decat o lectie de literatura din punctul meu de vedere.
Un spectacol care pe mine m-a ridicat sincer in aplauze a fost cel sustinut, pe seara, in Sala Studio, de actorul Alexandru Bogdan ( laureat al Marelui Premiu si al Trofeului Gala Star, editia 2012),”Sublocotententul Gusti” (dupa Arthur Schnitzler, in adaptarea si regia lui Alexandru Bogdan). „Cine sunt?” a fost, evident – urmarind o poveste trista, dar nu rupta de realitate, a unui sublocotenet care ajunge sa-si puna capat zilelor doar (aparent, DOAR) pentru ca un bucatar l-a facut „gagauta” – , intrebarea la care continui sa caut raspuns intr-o lume creata de norme si valori impuse, in care stima de sine este umilitor, calcata in picioare.
A treia zi de Gala s-a incheiat cu recitalul Danielei Vrinceanu (actrita la Teatrul Municipal Bacovia), „Amalia respira adanc”, de Alina Nelega, in regia Firutei Apetrei, spectacol castigator al Premiului Cel mai bun One Women Show la a III-a editie a Galei Star, 2008. O poveste emotionanta despre trezirea, culmea, prin moarte, dintr-un vis urat numit viata unei femei – victima a ororilor regimului comunist. O lectie, totodata, desigur, despre „cine sunt…”
[wonderplugin_gallery id=”224″]
