In penultima zi a Galei, luni, doua tinere actrite au fost concurentele care si-au prezentat recitalurile la Sala Studio a Teatrului "Bacovia". Prima, Ana Maria Balescu, a facut cunoscuta "Metoda Pushkin", adica un scurt scenariu de Mihai-Gruia Sandu dupa o idee de John van Druten. N-am inteles mare lucru din istorioara aceea (spusa cu accent apasat moldovenesc) despre o "maestra" de scoala de teatru, "nascuta in pauza de la Livada de visini", de la care luase lectii de actorie personajul jucat in speta. O juna teribilista, cu aer dezabuzat, ce se distanteaza acum ironic de metoda "profei", debitandu-si pataniile din drumul ei spre cucerirea gloriei scenice. Pigmentate cu episoade de amor interesat, in fine, nimic nou. Spune cateva replici din "Romeo si Julieta", din "Pescarusul", comentand cu voita detasare personajele din piesele amintite, pe Julieta si Nina, incercand sa gaseasca cheia unor interpretari. Un recital destul de confuz si neconvingator, lucrat cam la "superficii". Si, oricum, eu m-am cam saturat de atata "dezvrajire", de ironie, sarcasm, deconspirarea mecanismelor iluziei, postmodernisme rasuflate, luari in raspar fara gratie. Cealalta concurenta a fost chiar castigatoarea editiei precedente a Galei STAR (pentru one-woman show), Giorgiana Elena Popan, de la Compania "in DOI", cu un monolog, "Eficienta" (nu stiu de cine, nu era mentionat in program), in regia lui Robert Pavicsits. E adevarat ca directorul teatrului, Adrian Gazdaru, a anuntat ca va incerca, in fiecare an, sa aduca in gala laureati ai editiilor anterioare, lucru absolut firesc si laudabil, dar mie mi se pare normal ca ei sa vina cu spectacole la sectiunea hors-concours, din moment ce au fost deja premiati la aceeasi manifestare. Ma rog, chestiune de interpretare, dar daca statutul Galei permite acest lucru, asta e, nu mai comentam decat ce e de comentat, carevasazica, prestatia actoriceasca. Una buna, in cazul Giorgianei Elena Popan. Foarte sigura pe ea, intr-un stil minimalist ("very trendy", acum), ea a intruchipat un mic monstru feminin, "workaholic" (pervers, insa, cu o viata dubla, de fufa de discoteca, cu o "idee" de fustita, musai, roz), nedandu-se in laturi de la nimic (chiar de la crima) pentru a obtine o pozitie de top in compania unde lucreaza. Exacta, cu un umor sec (negru sau de "spanzuratoare", cum i se mai zice) actrita a intrat perfect in rol, creionand un personaj veridic, rigid, feroce, de calcator peste cadavre. La spectacolul de seara "a performat" Adrian Vancica, castigatorul primei editii, din 2006, a galei. Sub denumirea de "recital extraordinar", am vazut o mostra de banala stand-up comedy, cu toate ingredientele stiute, cu nelipsitii "biti", adica glumite scurte si deocheate, etc. Vancica e talentat, are dezinvoltura, un anumit farmec, e simpatic si foarte direct, are si umor, dar de un soi pe care eu, una, nu-l gust. Dar asta e treaba mea, daca n-am "organ" pentru un asemenea gen, aflat in expansiune. Cert este ca nu incetez sa ma minunez de cate ciudatenii si aberatii (ca sa folosesc eufemisme) a slobozit libertatea de exprimare! Eu continui sa cred, si nimeni nu ma va impiedeca sa o fac si de acum inainte, ca, pe scena, nu se poate spune orice. Ar fi si pacat, de vreme ce exista atatea alte locuri in care se poate deversa absolut orice. Si, de altfel, sunteti absolut liberi sa nu fiti de acord cu mine.
Carmen Mihalache