Premiantii Galei DESTEPTAREA 2009
Gheorghe Baltatescu
Ioan Bisca
Mihai Buznea
Constantin Calin
Cornel Cepariu
Petru Done
Ioan Enache
Ion Fercu
Cornel Galben
Carmen Mihalache
Stefan Olteanu
Dan Sion
Elena Tintaru
Eugen Verman
Domnii Constantin Calin si Ioan Enache au declinat invitatia noastra de a participa la Gala Premiilor Desteptarea.
Gheorghe Baltatescu
De la inceput doresc sa multumesc conducerii societatii si conducerii ziarului pentru onoarea ce mi se face, deoarece cariera mea profesionala este legata de destinul ziarului DESTEPTAREA. In 20 de ani, am avut privilegiul de a lucra si a invata meserie de la corifeii presei bacauane: Mihai Buznea, Constantin Nancu, Constantin Calin, Eugen Verman, Stefan Olteanu, Ioan Enache, dar si de la Petru Done si Elena Tintaru. Lor le multumesc si acum dupa 20 de ani. Motto-ul ziarului din anii 90 – UN COTIDIAN DE CURS| LUNG| – s-a dovedit unul fericit si el poate fi argumentat cu povestea fara sfârsit a ziarului nostru. Secretele noastre in cei 20 de ani au fost marea echipa care a dus ziarul pâna astazi, profesionalismul si daruirea redactorilor, un management performant si, nu in ultimul rând, investitiile permanente ale patronatului, investitii in tehnica, in conditii de munca mai bune, dar, mai ales, in oameni. Revin mereu la ECHIP| si rolul ei in devenirea ziarului bacauanilor si pot argumenta din nou cu simbioza dintre experienta si tinerete. Uitati-va in redactie: Elena Tintaru, Doina Mincu, Silvia Patrascanu, Dan Sion, Roxana Neagu, Nelu Brosteanu, alaturi de mai tinerii Dana Popa, Lucian Bogdanel, Mircea Merticaru, Alexandra Malachi, Andreea Lupascu, Sinziiana Filimon, sunt cei care vor duce ziarul mai departe, peste 10 ani, peste alti 20… Povestea continua impreuna cu TV Bacau si Radio Alfa, intr-un cuvânt Trustul Media Desteptarea, o forta pe piata media bacauana.
Ioan Bisca
Sunt emotionat. Multumesc pentru premiu, multumesc celor care au avut ideea, initiativa de a acorda aceste premii de-a lungul timpului in cei 20 de ani. Ma simt ca la 20 de ani. Sunt 20 de ani in care am crescut alaturi de DESTEPTAREA si in care am trait foarte multe emotii. Le multumesc si tuturor cititorilor, tuturor internautilor, celor care navigheaza pe internet, pe toate meridianele globului si ne vad si citesc in sistem digital si sper ca imaginile mele sa redea in continuare o parte din viata bacauana, asa cum este ea reala, frumoasa, dura. La multi ani tuturor!
Mihai Buznea
Incerc sa reconstitui momentele traite in urma cu 20 de ani. DESTEPTAREA implineste 20 de ani. E o vârsta a maturitatii, un timp in care si-a probat valentele publicistice, profesionale si civice. Gazetarii bacauani ai zilei de 22 decembrie 1989 si-au asumat responsabilitatea imensa a intoarcerii armelor. Pe 22 decembrie 1989 eram redactor la saptamânalul „Steagul Rosu". In aceeasi zi deveneam primul redactor-sef al noii publicatii bacauane DESTEPTAREA, nascuta in focul revolutiei române. Iata ca, dupa 20 de ani, pruncul nascut in urma cu 20 de ani este viguros, este optimist si a reusit sa isi croiasca un drum pe care sa si-l nuanteze, un drum de angajare in viata bacauana. Prevad un mare viitor, asa cum si trecutul este la fel de frumos.
Cornel Cepariu
Este o placere si o onoare pentru mine sa primesc acest premiu, mai ales de la unul din primele cotidiene, printre primele ziare care au aparut dupa 1989, dupa „Libertatea" la Bucuresti, DESTEPTAREA Bacau. Iata ca vocea DESTEPT|RII a sunat nu numai pentru bacauani, atunci in 1989, ci si pentru români. Cum sa nu fii mândru când ai participat direct la elaborarea primului ziar si dupa aceea ai trait bucuriile si poate si insatisfactiile unei vieti incercate de 20 de ani, dar insatisfactii care au avut intotdeauna, cel putin pentru mine, acel har de a-mi permite sa ma analizez mereu si sa vad unde si cât trebuie sa facem pentru bacauani, noi toti, si, pâna la urma, chiar si pentru tara. Ma bucur enorm de mult ca primesc premiu de la un cotidian care a propulsat imaginea democratiei in România.
Petru Done
Este coplesitor sa fii rechemat pe aceeasi scena a vietii dupa 20 de ani. Este o perioada in care au trecut prin fata foarte multe evenimente, nu am simtit ca sunt 20 de ani la mijloc, insa mi-am adus aminte cu duiosie uneori, cu incrâncenare alteori, cu placere mai intotdeauna de ceea ce a fost acum 20 de ani. O perioada in care n-am crezut ca ceea ce faceam noi la Desteptarea putea fi numita o mica revolutie. Poate am facut-o putin inconstienti, dar am facut-o pâna la urma si vreau sa va spun ca am avut deseori sentimentul ca am infiintat un fel de scoala de presa in care se putea invata tot ce trebuie invatat in presa, pentru ca veneam dintr-o scoala de presa. Chiar daca eram in acel regim, tot presa faceam, dupa reguli si principii din scolile americana, rusa, germana, pe care le invatasem de la altii. Cei care sunt astazi in Desteptarea sunt cu siguranta urmasii nostri si suntem placut surprinsi sa ii vedem din nou la fata, inconjurati de placerea ca fac si ei un lucru bun astazi. Desteptarea a fost o scoala de presa si, iata, mai avem in fata multi ani de meserie. Speram sa ducem pâna la capat ce ne-am propus si doresc si acestui trust de presa sa duca pâna la capat ceea ce si-a propus. Va multumesc!
Ion Fercu
In ultima mea carte, un personaj Z zice cam asa: "La români, in general, se vorbeste de bine numai despre morti". Iata ca gasim in România si exceptii fericite. Daca domnisoara ar mai fi spus despre mine trei lucruri: primul, ca sunt tânar, al doilea, ca sunt frumos si al treilea, ca imi iubesc sefii la nebunie, cred ca eram de acum la dreapta Tatalui, undeva intr-un calendar al sfintilor. Imi plac foarte mult premiile, iar acest premiu al Desteptarii ma misca. Atunci când am fost declarat cetatean de onoare al orasului am primit o floare pe care am daruit-o unei profesoare de biologie foarte frumoasa si am rugat-o sa o puna in ierbarul scolii. A devenit un element de istorie vegetala a târgului. Când am primit un premiu de la Uniunea Scriitorilor pentru una din cartile mele am primit un tablou foarte frumos al lui Ilie Boca. L-am asezat undeva pe un perete si in cele din urma un prieten de familie l-a laudat atât de mult, incât am ramas fara el. M-a mai chemat o data ministrul Educatiei la Bucuresti si mi-a dat un premiu pentru manager de scoala. Mi-a promis un milion de lei, l-am asteptat un an de zile si când a venit ni s-a explicat ca trebuie sa cumparam din acesti bani obiecte pentru scoala. Am luat calculatoare performante si va imaginati ca acum lucreaza secretarele scolii pe ele. Acum sarutul domnisoarelor l-am arhivat in istoria inimii mele batrâne si acest buchet il voi duce sotiei acasa. Desteptarea este pentru mine o stare speciala de spirit. Pentru mine, jurnalismul este un hobby, am alta meserie, sunt profesor si am ramas mereu, mereu, mereu lânga Desteptarea cu sufletul. Oriunde am fost in tara nu am gasit nicaieri o presa atât de vie si valoroasa ca in Bacau. Primesc acest premiu cu mare placere si cu gândul ca Desteptarea este o mare scoala de jurnalism, extraordinara pentru zona aceasta si pentru tara. Multumesc mult pentru tot!
Cornel Galben
E o surpriza pentru mine acest premiu, dar cum in tinerete visam sa lasam ceva in urma, cred ca m-am alaturat unei echipe serioase, care de-a lungul timpului a construit o gazeta ce a ramas in inimile cititorilor bacauani. DESTEPTAREA, inca din primii ani, a fost cunoscuta la nivel national si a fost inscrisa in multe dictionare si agentii de presa din strainatate. A fost un inceput mai greu, eram putini, dar cu timpul echipa s-a marit, colegii au facut o veritabila scoala de presa. Cei care aveau deja experienta au crescut pe lânga ei tineri dornici de afirmare care visau nu numai ideea de presa, de libertate, ci doreau sa continue la rândul lor la evolutia acestui cotidian, care, iata, dupa 20 de ani este alaturi de bacauani, alaturi de cei care il urmaresc. Sigur ca si eu am avut un rol pe care l-am jucat, chiar daca perioada mea de activitate la DESTEPTAREA a fost mai scurta, dar ma bucur ca am reusit in acel timp sa privatizam ziarul, sa devenim un ziar profesionist, sa promovam o editura care s-a alaturat cotidianului si prin tot ceea ce am facut noi, sa lasam ideea de libertate in inimile cititorilor. Vremurile s-au schimbat si au evoluat intr-un fel sau altul. Ca sa faci un proiect de lunga durata iti trebuie timp si multe alte lucruri. Ca sa iti duci gândul scrisului mai departe trebuie sa iesi la un moment dat din presa. Eu am facut acest lucru la timp, iar dupa aceea mi-am consacrat intreaga activitate muncii editoriale, am redactat carti, am contribuit la impunerea unor autori din Bacau. Acum, la 20 de ani, ii doresc actualei redactii DESTEPTAREA, cu tinerii pe care ii are si cu alte posibilitati tehnice si mijloace de lucru, inca 20 de ani si inca 20 de ani si tot asa, pâna când aceasta idee de libertate a cuvântului va reusi sa se impuna, va reusi sa duca brandul actual mai departe.
Carmen Mihalache
Sigur ca unul dintre cele mai placute momente din viata, una dintre cele mai incântatoare scene, este atunci când primesti un premiu. Este al treilea premiu pe care il primesc. Primul l-am primit la Galele Jurnalismului pentru articolele din Desteptarea de la rubricile de cultura, al doilea tot de la Desteptarea pentru cronicile mele de cultura, si acum al treilea. Si asa cum trei este o cifra magica – in curând cei trei magi de la Rasarit vor aduce o veste mare – nu pot decât sa ma bucur si sa impartasesc cu dumneavoastra aceasta bucurie. In România este, in chip cronic, o discontinuitate intre generatii. Din nefericire, e o criza, insa nu trebuie sa uitam ca atunci când vorbim despre cultura si valori, ele nu apar dintr-odata, ci in timp, in mod treptat, laborios. Cred ca trebuie sa existe o complementaritate intre generatii. Ceea ce vad eu la Desteptarea, care a devenit intre timp un brand puternic, o personalitate, este o conlucrare armonioasa intre generatii. N-avem voie sa-i uitam dupa 20 de ani pe cei care au fost inaintea noastra, sa le uitam stradaniile si tot asa, trebuie sa privim spre cei tineri si vii in profesia asta atât de frumoasa. Trebuie sa ramânem uniti in teritoriul culturii care este mereu la timpul prezent. Urez Desteptarii tinerete fara batrânete si viata fara de moarte si sa amintesc ca intotdeauna, acolo unde exista o vointa, vointa de a fi bun, de a avea un corp profesional bine calificat si care slujeste profesia atât de frumoasa de jurnalist, acolo unde exista vointa, exista si un trup. La Multi Ani, sa ramânem impreuna si sa facem multe lucruri frumoase!
Stefan Olteanu
In DESTEPTAREA s-au format foarte multi din cei care lucreaza acum, fie in presa bacauana, fie in presa nationala sau la posturile de radio si televiziune. Am simtit ca dincolo de scoala de presa, DESTEPTAREA reprezinta si o familie, pentru ca noi, cei mai in vârsta, aveam tot timpul sentimentul ca in jurul nostru exista frati si surori mai mici, mult mai mult decât colegi. Acest sentiment al familiei a facut ca DESTEPTAREA sa ramâna pâna azi cel mai bun cotidian din Bacau si cea mai buna scoala de presa. Le multumesc tuturor colegilor mai tineri pentru ca ne-au facut si pe noi sa ne simtim la fel de tineri ca ei, pâna când vârsta si legea ne-au facut sa trecem la statutul de pensionari. Urez familiei actuale a TRUSTULUI MEDIA DESTEPTAREA multe succese si un An Nou plin de bucurii.
Dan Sion
Sunt emotionat, iar acest premiu imi aduce o imensa bucurie. Le multumesc din suflet celor care s-au gândit la mine. Multumesc DESTEPT|RII pentru cei aproape 15 ani din cei 20 care mi-au oferit privilegiul de a lucra cu oameni deosebiti, de a scrie despre oameni deosebiti, de a cunoaste oameni deosebiti. E un patrimoniu afectiv, care e greu sa dispara. DESTEPTAREA a avut o contributie substantiala la formarea mea profesionala si umana. Aduc o multumire speciala si familiei mele, pentru ca m-a sprijinit, m-a sustinut si, pâna la urma, m-a inteles. A inteles sa ma "imparta" cu DESTEPTAREA, care nu a fost doar o a doua familie pentru mine, ci si prima casa.
Elena Tintaru
Este o deosebita onoare pentru mine sa ma numar printre premiantii DESTEPT|RII, o voce publica recunoscuta si apreciata, o adevarata scoala de presa. Incontestabil, ceea ce am realizat pâna acum pe plan profesional se datoreaza in primul rând colectivului redactional de la DESTEPTAREA, in cadrul caruia m-am format ca ziarist. Aici am invatat sa pun in practica tot ceea ce am studiat in facultatea de jurnalism. Am avut parte la DESTEPTAREA de maestri in arta condeiului, de colegi profesionisti si onesti care mi-au indrumat pasii, dojenindu-ma parinteste atunci când greseam si felicitându-ma pentru reusitele mele in demersul jurnalistic. Ceea ce sunt astazi pe plan profesional este si meritul lor, dar si al celor care mi-au oferit posibilitatea sa lucrez in aceasta redactie. Tuturor le multumesc din suflet si le doresc sanatate!
Eugen Verman
Sigur, acest premiu ma onoreaza extrem de mult, cu atât mai mult cu cât sunt unul dintre oamenii care cu 20 de ani in urma, trecând peste ceea ce am fost, am intors intr-un fel armele, scotând ceea ce astazi este cunoscut in tot judetul Bacau si nu numai – Desteptarea – un nume cu rezonanta aparte, un nume pe care l-am dat cu totii, cei care lucram la vechiul ziar, in acea noapte frumoasa, luminoasa, noapte a sperantelor, noaptea solstitiului de iarna. Desteptarea a aparut odata cu solstitiul de iarna. Pentru mine, solstitiul de iarna a insemnat victoria zilei asupra mortii si a luminii asupra intunericului. Desteptarea a insemnat victoria luminii asupra intunericului. Dupa 20 de ani privesc cu mândrie in urma. Sunt onorat de acest premiu pe care l-as dedica colegilor mai tineri de la Desteptarea, ziarului acestuia de inima caruia ii urez "La Multi Ani" cu promisiunea ca, desi sunt cel mai in vârsta dintre cei premiati – 72 de ani impliniti – si peste cinci ani voi face tot posibilul sa fiu la aniversarea unui sfert de secol al acestui ziar. "La Multi Ani" si sa dainuie cât va dainui Siretul si Bistrita.
