Funeralii patronate de singuratate

Recent, in doar o saptamana, mai multi scriitori importanti au trecut la cele vesnice. Funeraliile unuia dintre ei, Constantin Toiu, om cu opera, dar si cu o elevata rezistenta anticomunista, fara a fi un disident, mi-au atras atentia. La slujba de inmormantare n-au fost decat opt scriitori. Numarul celor prezenti – includem aici rudele si prietenii – n-a depasit numarul cartilor sale. Dar asta nu din cauza unei prevederi testamentare, care ar fi precizat anumite restrictii pentru acest eveniment, ci pur si simplu pentru ca sic transit gloria mundi… Toate acestea imi aduc aminte de alte funeralii patronate de singuratate…
Wolfgang Amadeus Mozart. A murit in conditii suspecte; otravit, spun unii istorici si medici. Otravit de catre Antonio Salieri, facilul si prolificul compozitor, care s-a vazut aruncat in umbra de catre acesta? De catre Franz Hofdemel, un confrate de loja masonica, din cauza faptului ca atragatoarea sotie a acestuia lua lectii de la Mozart, dar se presupunea ca dincolo de lectii… Sa fi fost razbunarea francmasonilor, din cauza ca Mozart ar fi dezvaluit secrete de-ale lor in „Flautul fermecat”?… Exista si alte ipoteze ale cauzei mortii. Cert este ca a fost o inmormantare care a costat echivalentul a 30 de dolari. Doar cativa cunoscuti au asistat la slujba, intr-o capela secundara. Nimeni dintre cei care ar fi putut consemna locul in care a fost inhumat n-a fost prezent. Sotia sa a marturisit ca banuia faptul ca biserica se va ocupa de asezarea unei cruci sau a unei pietre la mormantul sotului ei, motiv pentru care doar peste 68 de ani a fost ridicat un monument funerar in cimitir, amplasarea sa facandu-se cu totul aleatoriu. De pomina este faptul ca singurul care si-a manifestat devotamentul fata de Mozart a fost cainele sau, indepartat de mormant dupa zile intregi in care refuzase sa manance.
In noiembrie 1910, se stingea din viata Lev Nicolaevici Tolstoi. S-a stins in gara unei gubernii pustii, in drum spre Siberia. Fugise de acasa, la senectute, dupa o neintelegere cu nevasta. Tolstoi, unul dintre cei mai mari prozatori ai lumii, cel care ne-a dat oferit „Anna Karenina”, „Razboi si pace”, a fost inmormantat intr-un anonimat de poveste, de o multime… anonima de localnici.
Marcel Petrisor, fost detinut politic, sciitor, marturiseste despre inmormantarea lui Petru Tutea, acest „Socrate al rominilor”, cum a fost numit: „Cand sa-l inmormantam, era criza aia cu benzina. Zic: «Nea Petrache, sa nu mori pe vremea asta, ca n-am cu ce te transporta!» In sfarsit, a murit totusi. Norocul nostru, al meu si al unui nepot al lui, a fost ca nepotul a gasit un camion militar care se ducea la Campulung, incarcat cu morcovi. In el l-am pus pe nea Petrache. Dar nu gasisem cosciug pe masura lui, astfel ca nea Petrache statea putin inghesuit. L-am descarcat la Boteni, a mai stat si la frati, ca se certau si astia pe avere, pe ce a ramas de la nea Petrache (de fapt nu ramasese nimic, decat partea lui de la parinti, pe care n-o impartise). Dupa patru zile de stat acolo, ne-am hotarat sa-l ducem si la groapa. N-avea mormant. O ruda a gasit un mormant care, culmea, era cam stramt pentru sicriul in care urma sa-l bagam pe nea Petrache. Si cand s-a facut slujba mortilor, mi-aduc aminte ce frica le era preotilor. N-a durat citirea textului sacru mai mult de 15 minute, ca s-au evaporat. Am ramas numai noi, prietenii. Am avut probleme cu transportul de acasa pana la biserica. Cosciugul era cam departe de biserica. Am avut mari dificultati in a improviza un car, ca n-avea nimeni. Un dric de ici, o loitra de dincolo. Dupa-aia, nu gaseam boi, am venit cu niste vaci. (…) Cand l-am bagat in mormant, am vazut ca nea Petrache nu incape. Nu l-am pus pe Nea Petrache pe verticala, ci culcat intr-un fel. Si cand sa tragem lespedea peste el, Marian Munteanu prinde o ranga sa traga lespedea, scapa ranga, pica in spate. Pana la urma, am tras placa respectiva si ne-am indreptat usor spre poarta….” Petre Tutea – cel care spusese cu durere: „Am facut 14 ani de puscarie pentru un popor de dobitoci” – dorise, prin testament, sa fie inmormantat la Blaj…