Aiurite vremuri, zău! Avem parte de tot ce nu prea ne-am dorit. Și nici nu le anticipam, anul trecut, pe vremea asta. Ca s-o zic pe a dreaptă, parcă știa cineva că o să bântuie o dihanie, printre noi, care va crea atâta agitație. Dihania a pălit, un timp, daor cât să-i facă loc…dihoniei. Păi, nu vedeți că nu se mai înțelege om cu om. Energiile – ar spune cineva – sunt antagonice. În fine, energii sau nu, cert este că, în tot județul, se fac și se răsfac…planuri.
Normal, zic, mai ales după ce a trecut perioada când fiecare promitea marea cu sarea și, acum, sunt nevoiți (sau nu) să respecte fantasmagoriile promise. Cel puțin acei aleși locali care își doresc încă patru ani la butoane, după mandatul ăsta. O să vedem ceea ce n-a văzut Parisul. Pentru că, după scrutin, aproape că niciun consiliu local nu și-a asigurat o majoritate care să permită să adopte hotărâri.
Dacă primarul a zis că vrea să facă parcare supraetajată, canci!, nu va putea s-o ridice, fără aprobarea majorității consilierilor.
Or, ca în numărătoarea steagurilor din schița lui Caragiale, „două la primărie, unul la spital, două la școala de fete, unul la școala de băieți”, și consilierii sunt cam împărțiți între partide. Ceea ce înseamnă că ne putem aștepta ca, foarte curând, să asistăm la alianțe … de neînchipuit, de-a dreptul pestrițe, care să ne străpezească dinții. Și tot atunci, mai mult ca sigur că vor apărea și negocierile, schimburile, șantajele chiar.
Fiecare va urmări un avantaj, pentru sine sau pentru grup. Un post acolo, un altul dincolo, un contract baban, o facilitate și tot așa. Atunci, ai să vezi, nenică, cum se vor mai mângâia dușmanii politici care s-au scuipat și s-au bălăcărit ca la ușa cortului, o campanie întreagă. Atunci, vor fi ca … frații, pentru cauza comună.
