În urmă cu 75 de ani pornea la drum cea mai longevivă structură fotbalistică băcăuană. Înființată în ianuarie 1950 ca Dinamo Bacău, gruparea care avea să evolueze 42 de ediții în prima ligă sub mai multe denumiri, Sport Club, FC Constar, Selena, AS ori FCM și-a încetat activitatea în 2012. Amintirile însă au rămas. La fel și faptul că, după 1989, staff-ul galben-albaștrilor a numărat nu mai puțin de 11 antrenori (principali, secunzi sau de portari) cu statut de foști internaționali A ai României. Practic, o echipă. V-o prezentăm: Bogdan- Rednic, Mihali, C, Ștefănescu, M. Mihail- C. Pană, Lupescu, Simionaș, Orac- S. Avram, I. Dumitrescu
Aparțin unor generații diferite. Iar unii nici nu mai sunt în viață. Îi unește, desigur, fotbalul. Dar mai au un punct comun. La drept vorbind, două. Toți au fost convocați la prima reprezentativă a României. Și toți au stat, ca antrenori, pe banca tehnică a FCM Bacău după 1989. Mai mult sau mai puțin, cu rezultate sau fără, dar au stat. Sunt în număr de 11. O echipă. Una bine așezată în teren, chiar dacă, prin forța împrejurărilor, fundașul stânga, Marian Mihail îndeplinește rolul de „jucător de picior invers”, iar în atac nu avem un „nouar” clasic, ci doi fotbaliști explozivi, așa cum au fost Sorin Avram și Ilie Dumitrescu. Așadar, un FCM Bacău format din antrenori care, în perioada în care activau ca jucători, au făcut parte din echipa națională a României. Un 4-4-2 elastic compus din Daniel Jean Bogdan- Mircea Rednic, Gheorghe Mihali, Costică Ștefănescu, Marian Mihail- Costel Pană, Ionuț Lupescu, Vasile Simionaș, Costel Orac- Sorin Avram, Ilie Dumitrescu. Așa-i că o astfel de formație s-ar bate azi la titlu? Interesant este că, în ciuda numelui și a trecutului glorios ca fotbaliști, marea majoritate a antrenorilor de mai sus nu au reușit să performeze la Bacău. Asta, însă, e o altă poveste. Sau, dacă vreți, e parte din poveste.
Portar
Daniel Jean Bogdan. Născut pe 3 august 1971. La drept vorbind, Bogdan este singurul din cei 11 care nu a jucat vreun minut pentru naționala de seniori a României. A fost însă pe lista lungă a selecționerul Victor Pițurcă. Și asta într-un sezon, 1998-99, în care Bogdan a dat siguranță, ca portar, unei echipe, FCM Bacău, ce a ratat la mare luptă prezența în finala Cupei României și care s-a clasat pe locul 5 în Liga 1, cu drept de participare în Uefa Intertoto. Problemele de la genunchi și concurența pe post, unde-i avea drept rivali pe Stelea și Lobonț, l-au împiedicat pe Bogdan să evolueze sub tricolor. Din punctul acesta de vedere, s-a asemănat întrucâtva cu mentorul său, Aristică Ghiță. Și tot asemenea lui Ghiță, Jean Bogdan a ales ulterior antrenoratul. „Kopke”, așa cum mai era cunoscut, a fost antrenor cu portarii la FCM în perioada în care „principal” figura Cristi Popovici, iar „secund”, Marius Gireadă, foștii săi colegi de echipă.
Fundași
Mircea Rednic. Născut pe 9 aprilie 1962. 83 de selecții în naționala României. Debut: pe 11 noiembrie, 1981, la Berna, în Elveția- România 0-0. Ultimul meci al României în preliminariile Mondialului spaniol, primul pentru Mircea Lucescu ca selecționer și tot primul pentru Mircea Rednic ca internațional A. Fundaș dreapta, libero sau chiar mijlocaș la nevoie, „Puriul” a fost, vreme de un deceniu, unul dintre senatorii naționalei. La FCM Bacău a venit în vara lui 2001, iar decorul a fost briliant: inaugurarea nocturnei, amicalul de lux câștigat contra deținătoarei Supercupei Europei, Galatasaray plus achiziții de top precum Ciocoiu, Pitu, Răzvan Lucescu sau Iftodi. Deloc strălucitor s-a dovedit parcursul FCM-ului, care s-a despărțit de Rednic în noiembrie 2001, după un umilitor 1-5 acasă cu FC Național. Ștafeta galben-albastră a fost preluată de Ghiță Poenaru care a dus echipa pe locul 6.
Gheorghe Mihali. Născut pe 9 decembrie 1965. 32 de selecții. A debutat pe 21 decembrie 1991, la Cairo, într-un amical pierdut cu 3-1 contra Egiptului. Vârful carierei de internațional l-a atins la Mondialul american din 1994, atunci când România a ajuns în sferturile de finală, ratând calificarea în semifinale la penalty-uri. Mihali s-a alăturat lui FCM Bacău la finalul lui 2003, ca „secund” al fostului său coleg de la națională și Dinamo, Ionuț Lupescu. Parcursul băcăuan a durat însă doar jumătate de sezon, în vara lui 2004, Gică Mihali făcându-și bagajele. Odată cu Lupescu.
Costică Ștefănescu. Născut pe 26 martie 1951, decedat la 20 august 2013. 66 de selecții. Cel care avea să fie considerat drept unul dintre cei mai buni libero din istoria fotbalului românesc a debutat la națională relativ târziu. Ștefănescu avea 26 de ani când a îmbrăcat, pe 14 august 1977, în amicalul România- Cehoslovacia 1-3, pentru prima dată tricoul reprezentativei A. În calitate de antrenor a fost departe de realizările pe care le-a cunoscut ca fotbalist. La Bacău a ajuns în prima parte a sezonului 1992-93, ca „principal” al Selenei, însă în returul campionatului era deja istorie, cedând locul tandemului Mircea Nedelcu- Vasile Panait.
Marian Mihail. Născut pe 7 mai 1958. 5 selecții. Debut în națională: 14 martie 1982, la Bruxelles, în jocul de verificare Belgia- România 4-1. Ca fundaș dreapta a fost una din coloanele Sportului Studențesc, pentru care a colecționat peste 400 de jocuri oficiale (campionat, Cupa României, cupe europene) vreme de 16 sezoane. În națională, în schimb, drumul i-a fost barat de contracandidați precum Rednic, Negrilă și Iovan. Absolvent al școlii de antrenori de la Clairefontaine, „Cucchi” (după al doilea prenume al său, Cucchiaroni, ca omagiu adus argentinianului „Tito” Cucchiaroni) a venit cu gânduri mari la Bacău în 1997. Patronul FCM-ului, Dumitru Sechelariu vedea în el un inovator. Din păcate, opoziția senatorilor din echipă și lipsa de rezultate au minat autoritatea lui Marian Mihail. „Cucchi” a făcut un pas în spate atunci când Mircea Nedelcu a revenit la echipă ca director tehnic în octombrie 1997 și alți doi îndărăt o lună mai târziu, când „galben-albaștrii” au fost preluați de Florin Halagian. Astfel, în decembrie, „Cucchi” era deja un fost antrenor al Bacăului. Cu regrete de ambele părți.
Mijlocași
Costel Pană. Născut pe 15 iulie 1967. 6 selecții. A debutat cu gol la națională, în victoria cu 7-0 contra Insulelor Feroe, pe 6 mai 1992, în preliminariile Mondialului american. A fost un autentic „locotenent” al lui Florin Halagian, mai întâi ca jucător, apoi ca antrenor secund. Armeanul l-a adus cu el la FCM Bacău, Costel Pană debutând (și ratând un penalty) în galben-albastru în noiembrie 1997, la succesul cu 3-0 contra fostei sale echipe, Dinamo. În sezonul următor, Pană nu a mai putut activa ca jucător din cauza unui litigiu financiar cu fostul său club, Neuchatel Xamax, motiv pentru care a îmbrăcat treningul de antrenor, secondându-și mentorul și trecându-și în CV un onorant loc 5 cu FCM Bacău. În vara lui 1999, Armeanul a părăsit Bacăului pentru FC Argeș. Firește că Pană l-a urmat ca un aghiotant sârguincios.
Ionuț Lupescu. Născut pe 9 decembrie 1968. 74 de selecții. Prima selecție: la 19 ani, în amicalul de la Haiffa, Israel- România 0-2 din 3 februarie 1988. Un paradox: șef al Comisiei Tehnice a Uefa între 2012 și 2018 și, din septembrie 2024, consultant tehnic al forului european cu sediul la Nyon, Lupescu a antrenat doar două echipe în viața sa: FCM Bacău și FC Brașov. Amândouă în același an: 2004. Și pe amândouă, prost. Instalat în locul lui Cristi Popovici pe banca FCM-ului la finalul lui 2003, „Kaiserului” nu i-a lipsit mult să-i retrogradeze pe „galben-albaștri”. Asta în ciuda unui lot de calibru, cu fotbaliști precum Ciocoiu, Cursaru, Andrei Cristea, Goian sau Lovin. Salvarea a venit în ultima etapă, grație unui 2-2 cu cântec, la Galați. Ca urmare a parcursului modest, Lupescu nu a fost confirmat în funcție. Și nu a confirmat nici la Brașov, următoarea (și ultima sa) destinație ca antrenor.
Vasile Simionaș. Născut pe 16 noiembrie 1950. 4 selecții. A debutat pe 30 ianuarie 1972, într-un amical derulat la Casablanca și câștigat cu 4-2 în fața Marocului. Lansat de Dinamo Bacău, Simi evolua în 1972 la echipa la care avea să cunoască adevărata consacrare: Politehnica Iași. Dar în acea formulă a naționalei învingătoare contra Marocului, alături de Simionaș se regăseau trei jucători băcăuani: Ghiță, Mioc și Rugiubei! Era probabil scris în destinul lui Simionaș ca el să revină în Bacău ca antrenor. Numai că pagina respectivă s-a dovedit nefastă. Pe 17 aprilie 2001, Vasile Simionaș s-a alăturat staff-ul-ui tehnic al FCM-ului, în speranța că, alături de Ghiță Poenaru (într-o formulă cu doi „principali” deci), va reuși să asigure echipei permanența în prima ligă. Misiune ratată. FCM Bacău a retrogradat după barajul pierdut la loviturile de la 11 metri, în fața Farului Constanța. Ce-i drept, după doar nouă zile, Sechelariu cumpăra locul de Liga 1 deținut de FC Baia Mare, iar FCM era din nou pe prima scenă. Fără Simionaș.
Costel Orac. Născut pe 22 ianuarie 1959. 3 selecții. Semifinalist al Cupei Campionilor Europeni cu Dinamo București (0-1 și 1-2 cu Liverpool) în sezonul 1983-84, Costel Orac avea să debuteze sub tricolor în vara lui 84, în jocul de verificare câștigat de România cu 4-2 la Iași, împotriva Chinei. Ca antrenor, Orac a avut două descinderi la Bacău. Prima a fost dulce-amărui, soldându-se cu promovarea Selenei în prima ligă, la finalul ediției 1994-95, dar și cu îndepărtarea sa de la echipă în decembrie 95, în favoarea lui Mircea Nedelcu. Al doilea descălecat a avut gust de pelin. Și s-a asemănat cu rocada mică din șah, Costel Orac luând locul fostului său elev, Cristi Popovici. Venit la FCM Bacău în toamna lui 2007, atunci când echipa băcăuană rătăcea în partea a doua a clasamentului din eșalonul secund Orac a rezistat doar câteva etape. În ciuda întăririilor de lot și al unui cantonament extern efectuat în Antalya, „galben-albaștrii” au început returul în genunchi, iar după trei runde se efectua o nouă rocadă. De data aceasta, cea mare. Și câștigătoare: Popovici în locul lui Orac.
Atacanți
Sorin Avram. Născut pe 29 martie 1943, decedat la 29 septembrie 2015. 12 selecții. Debut în națională: 30 mai 1965, 1-0 contra Cehoslovaciei în preliminariile Campionatului Mondial din Anglia. Considerat în mod unanim de specialiști drept cel mai talentat produs al fotbalului băcăuan, Sorin Avram a fost dorit de antrenorul Otto Gloria la Benfica Lisabona, ca servant al lui Eusebio, la mijlocul anilor 60. Regimul comunist nu a dat undă verde tranzacției. „Nu l-am văzut pe viu pe Pele, așa că, pentru mine, cel mai mare fotbalist rămâne Eusebio. Puteam să joc alături de el dacă acceptam să fug din țară”, mărturisea atacantul băcăuan. Sorin Avram a rămas în țară, jucând pentru Steaua, Farul și Dinamo/ Sport Club Bacău. Ca antrenor, în schimb, Sorin Avram și-a legat toată cariera de orașul natal, Bacău. A antrenat și prima echipă, vreme de nouă etape, în 1991-92, însă cea mai mare realizare rămâne câștigarea campionatului național de Tineret- Speranțe în 1981-82, cu un Sport Club care-i avea în lot, printre alții, pe Lucian Bîșcă, Gabi Hodină, Doru Tănase sau Petre Comănescu.
Ilie Dumitrescu. Născut pe 6 ianuarie 1969. 64 de selecții. Și-a făcut debutul pentru prima reprezentativă pe 26 aprilie 1989, în remiza albă de la Atena în compania Greciei, în preliminariile Mondialului Italia Novanta. În octombrie 2002, Ilie Dumitrescu era instalat antrenor principal al FCM Bacău. Îl înlocuia pe fostul său tehnician de la Steaua și de la națională, Țiți Dumitriu, care dusese gruparea galben-albastră pe buza retrogradării. Deși aflat la primii săi pași în antrenorat, Mister, așa cum cerea să i se spună, a revitalizat echipa băcăuană pe final de tur, apelând la un mix inedit: muzică house la antrenamente, paste cu ton în meniu, amaretto după meciuri și diferite obiecte vestimentare de firmă făcute cadou fotbaliștilor la finalul meciurilor câștigate. Vraja nu a ținut mult. Sezonul de primăvară a avut un curs descendent, iar cu o etapă înainte de final, FCM era pe loc retrogradabil. Dumi a dat bir cu fugiții; pa, Ilie! Locul său a fost luat de Cristi Popovici, iar FCM Bacău a câștigat cu 1-0 la Brașov, asigurându-și permanența în prima divizie.
